Avocatul Gheorghe Piperea, profesor de drept comercial la Facultatea de Drept a Universității din București și europarlamentar AUR, susține că sistemul judiciar din România riscă din nou să fie transformat într-un „câmp tactic” pentru serviciile secrete și structuri quasi-guvernamentale.
Într-o postare pe Facebook, juristul reia critici mai vechi legate de perioada cunoscută în spațiul public drept „republica procurorilor” și face legătura cu actualele dezbateri din societate privind „justiția capturată”. Potrivit lui Piperea, presiunile asupra magistraților, inclusiv prin dosare deschise și ținute „la sertar”, ar fi folosite pentru obținerea unor soluții convenabile pentru ceea ce el numește „stradă” și „tele-justiție”.
El afirmă că, în perioada 2014–2018, „peste 3700 de magistrați au fost suspectați și interceptați ilegal în peste 2000 de dosare deschise de DNA și ținute la sertar, ca presiune necesară unor soluții dorite de «stradă» (=captivii oengeurilor globaliste) și de tele-justiție”. În același context, Piperea susține că „în 2015, au fost cu 500% mai multe arestări pentru corupție decât în 2014”, pentru ca ulterior „mulți arestați” să fie achitați, unii obținând „daune morale de milioane” de la stat.
Juristul insistă că afirmațiile sale nu ar fi simple teze polemice, ci s-ar sprijini pe documente oficiale. „Cele de mai sus nu sunt invenții. Sunt extrase din rapoarte ale inspecției judiciare, confirmate de CSM”, scrie acesta, avertizând că, în aceste condiții, sistemul judiciar ar putea fi din nou vulnerabil la ingerințe ale serviciilor și ale unor structuri pe care le numește „quango”.
„Justiția capturată”, sloganul momentului
Piperea leagă acest tablou de ceea ce numește „sloganul momentului”, anume „justiția capturată”. El pune sub semnul întrebării dacă justiția a fost liberă sau, dimpotrivă, capturată în mai multe situații concrete la care face referire. „Acum, sloganul momentului este «justiția capturată». Oare a fost liberă sau, dimpotrivă, capturată, justiția în aceste cazuri?”, întreabă el.
Primul exemplu invocat privește dosarul privind achiziția de vaccinuri anti-COVID. Piperea amintește de „achiziție de vaccinuri inutile de peste un miliard de euro, dosar la DNA, suspecți, Câțu, Voiculescu & co., dosar de care nu se mai știe nimic de peste 3 ani”. El sugerează, astfel, că lipsa de evoluție vizibilă a cauzei ridică semne de întrebare în raport cu discursul despre „justiția capturată”.
Un al doilea caz indicat se referă la hotărârile de guvern privind prelungirea stării de alertă în pandemie. Piperea amintește că „toate cele 23 de HG-uri de prelungire a stării de alertă din plandemie au fost anulate de 5 Curți de apel, pe baza modelului meu de acțiune”, în timp ce propria sa acțiune, „având aceeași țintă, a fost respinsă definitiv de ÎCCJ, după un incredibil șir de abțineri și o constituire a completului final fără respectarea regulilor repartizării aleatorii a dosarelor”. El adaugă că toate dosarele de daune formulate de antreprenori și persoane fizice, pe care le leagă de „războiul sanitar al lui Arahat”, ar fi fost „respinse sau ignorate”, deși „întreaga bază legală fusese deja demolată” prin anularea hotărârilor de guvern menționate.
Contestațiile privind alegerile și referirile la fostul președinte Iohannis
În aceeași logică, avocatul invocă și cazul contestațiilor formulate de el la Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei Curții Constituționale din 6 decembrie. El vorbește despre „anularea fără probe a alegerilor și respingerea ca inadmisibile a celor două cereri făcute de mine la ÎCCJ (contestație în anulare și revizuire contra deciziei CCR din 6 decembrie)”. Și în acest caz, Piperea lasă să se înțeleagă că vede o confirmare a ideii de „justiție capturată”.
Juristul reia și un episod mai vechi, legat de fostul președinte Klaus Iohannis. El califică drept „penibilă desfășurare de forțe” perioada 2014–2015, când, potrivit lui, „Iohannis a fost scăpat de problemuța incompatibilității”, referindu-se la procesele privind regimul de incompatibilitate în care era vizat fostul șef al statului. Piperea leagă acest episod de modul în care, în prezent, instituțiile fiscale încearcă să recupereze sume de bani.
„Justiție capturată poate fi numită și faptul că fiscul nu reușește nici azi să încaseze milioanele datorate de familia Iohannis, din chirii încasate ilegal pe case obținute ilegal, căci, ce să vezi, se opun niște hotărâri ale instanțelor, date în contestații la executare”, afirmă acesta. În viziunea sa, aceste situații ar ilustra, în oglindă, felul în care sintagma „justiție capturată” poate fi utilizată atât în raport cu presupuse excese anticorupție, cât și în legătură cu protejarea unor persoane cu funcții înalte.
Apel la calm și reafirmarea importanței independenței justiției
În pofida tonului critic, Piperea îndeamnă la prudență în modul în care este perceput sistemul judiciar în ansamblu. „Cu toate acestea, nu trebuie să ne pierdem chiar toți capul”, notează el, subliniind că există „o grămadă de exemple negative, de rele practici” pe care le pot da cei care lucrează cu justiția, dar că acestea nu ar trebui să conducă la demonizarea întregului corp al magistraților.
El reamintește că independența justiției rămâne, în opinia sa, o condiție esențială a statului de drept. „Nu trebuie uitat niciodată: fără independența justiției nu există democrație, nu există libertate, nu există garanție a proprietății și a drepturilor familiale”, afirmă avocatul. Din perspectiva sa, orice discuție despre „justiția capturată” trebuie dublată de o reflecție asupra mecanismelor prin care independența judecătorilor poate fi consolidată, nu erodată.
În același timp, Piperea atrage atenția asupra efectului de intimidare pe care l-ar putea avea dosarele deschise împotriva judecătorilor. „Nu poți avea justiție independentă cu judecători timorați și presați de dosare, mai ales de-alea inventate”, susține el, legând astfel criticile la adresa serviciilor și structurilor parastatale de nevoia de a proteja magistrații de presiuni externe.
„Nu vă duceți după fentă”
În finalul mesajului, Gheorghe Piperea se adresează direct opiniei publice și celor care urmăresc dezbaterea despre justiție. „Nu vă lăsați duși în ispită, nu vă duceți după fentă”, scrie el, avertizând asupra riscului ca judecătorii, „în genere”, să fie transformați „în noii (vi)ruși sau în noul inamic public pe care să îl detestați și de care să vă fie frică”. Avocatul susține că astfel de mutări de percepție ar deturna discuția de la adevăratele surse ale ingerințelor în actul de justiție.
„Fiți cu băgare de seamă la adevăratul inamic, cel din laboratoarele serviciilor secrete, și la adevărata ingerință externă, quango”, adaugă el, explicând printr-o notă de subsol că se referă la „quasi-non-governmental organizations” – organizații care, deși nu sunt formal parte a statului, ar avea, în opinia sa, o influență semnificativă asupra deciziilor publice. Mesajul se încheie cu formula „Hai Liberare!”, pe care juristul o folosește ca slogan pentru apelul său la vigilență față de presiunile pe care le consideră exercitate asupra justiției.
Comentează