Chiar dacă trăim într-o eră a tehnologiei, a sateliților și a cercetării climatice avansate, înțelepciunea străveche a lumii antice ne arată că oamenii știau, cu mii de ani în urmă, ceea ce noi abia redescoperim: Pământul răspunde la faptele noastre, scrie Phys.org.
Grecii și romanii antici înțeleseseră deja că schimbările climatice există și că omul poate influența natura – o lecție simplă, dar pe care mulți o ignoră astăzi.
Anticii știau ce va urma
Cu peste două milenii înainte ca termenul „încălzire globală” să existe, gânditorii lumii antice observaseră modificări climatice și discutau despre cauzele lor. În secolul al IV-lea î.Hr., filozoful grec Teofrast din Eresos, discipol al lui Aristotel, nota în tratatul „Despre vânturi” că locuitorii din Creta observaseră cum clima se schimbase: iernile deveniseră mai lungi și mai reci, iar munții, odinioară cultivați, nu mai dădeau roade.
Aceasta este considerată cea mai veche mențiune istorică despre schimbările climatice. Teofrast nu era un simplu observator – el analiza relația dintre natură și oameni, intuind că activitatea umană ar putea influența echilibrul natural.
Studiile moderne i-au dat, într-o anumită măsură, dreptate: între anii 8000 și 600 î.Hr., Creta a trecut prin mai multe alternanțe climatice, de la perioade calde și umede la unele reci și uscate.
Observațiile lui Teofrast sugerează că oamenii din Antichitate transmiteau din generație în generație informații despre schimbările de mediu, un fel de „memorie ecologică” pierdută în timpurile moderne.
Romanii au observat efectele omului asupra naturii
Câteva secole mai târziu, savanții romani au mers și mai departe. Pliniu cel Bătrân (23–79 d.Hr.), în celebra sa lucrare „Istoria naturală”, menționa cazuri concrete de modificări climatice provocate de oameni.
El scria despre regiunea Larisa din Tesalia, unde drenarea unui lac a făcut ca zona să devină mai rece, afectând culturile de măslini și viță-de-vie. În altă parte, la Aenos, devierea unui râu a dus la o încălzire locală, iar în Philippi, drenarea terenurilor agricole a modificat clima.
Aceasta era o formă timpurie de ecologie aplicată, cu mii de ani înainte de apariția termenului.
Mulți autori ai vremii condamnau degradarea mediului și poluarea cauzată de om
Nu doar clima îi preocupa pe romani. Mulți autori ai vremii condamnau degradarea mediului și poluarea cauzată de om. Pliniu cel Bătrân avertiza că „pângărim râurile, aerul și elementele naturii, transformând sursa vieții într-un mijloc al distrugerii ei”.
Medicul Galen (129–216 d.Hr.) avertiza că râul Tibru devenise atât de poluat încât peștii erau toxici, dar oamenii îi mâncau oricum, îmbolnăvindu-se. Cauza? Deșeurile aruncate în apă și lipsa igienei urbane.
Conștienți de pericole, unii conducători au luat măsuri. Împăratul Nerva (96–98 d.Hr.) a inițiat lucrări ample de curățare a Romei, iar cronicarul Frontinus nota că, datorită acestora, „orașul a devenit mai curat, iar aerul mai pur”.
Comentează