Greșeala pe care Europa riscă să o facă pentru a doua oară, înlocuind dependența excesivă de Rusia cu dependența excesivă de SUA, este evidențiată în interviul său exclusiv cu euro2day.gr de Paolo Gallo, CEO al Italgas, unul dintre cele mai mari grupuri europene de rețele de gaze naturale și compania-mamă a ENAON din Grecia, scrie energypress.gr.
„Este greșit să înlocuiești dependența de Rusia cu o dependență excesivă de un alt furnizor”, spune el în mod caracteristic, comentând acordul SUA-Europa privind tarifele și vorbind despre riscurile implicate de absența unei pluralități de surse de aprovizionare.
Șeful grupului italian nu se ferește de criticile aduse modului în care Comisia gestionează tranziția energetică, afirmând că „aceasta nu se poate ghida după prejudecăți ideologice, precum cele care încă domină astăzi Bruxelles-ul”.
El vorbește despre iluziile care domină o mare parte a birocrației și conducerii europene și despre nevoia Europei „de o busolă clară pentru a naviga între doctrine și realitate”.
În ultimii ani, evoluțiile energetice au fost din ce în ce mai mult determinate de geopolitică. Ce lecții am învățat pentru a ne îmbunătăți securitatea energetică?
După două războaie în trei ani, cel din Ucraina, care s-a combinat cu o criză energetică majoră și escaladarea tensiunilor din Orientul Mijlociu, cu un impact din fericire redus asupra piețelor până acum, mesajul este clar.
În era instabilității geopolitice în care trăim, securitatea energetică nu este o certitudine. Nu știm când va apărea următoarea criză, dar știm că s-ar putea întâmpla oricând. Prin urmare, trebuie să fim pregătiți să facem față oricăror impacturi potențiale asupra pieței gazelor naturale.
Condițiile preliminare pentru atingerea acestui obiectiv sunt duble. Atât asigurarea unei pluralități de surse dincolo de un singur furnizor, cât și accelerarea construcției de noi infrastructuri. Aceasta înseamnă dezvoltarea unei infrastructuri care acoperă 200% din nevoi, nu doar 100%. Oricine urmează această rețetă, indiferent de ce se întâmplă, va putea trece de la o infrastructură la alta sau de la un furnizor la altul.
Deci, spuneți că dependența excesivă de un singur furnizor, oricine ar fi acesta, este dăunătoare? Care este opinia dumneavoastră despre recentul acord tarifar Europa-SUA, care, potrivit mai multor analiști, amenință să lege UE de trenul energetic al unui singur furnizor?
Este greșit să înlocuiești dependența de Rusia cu o dependență excesivă de un alt furnizor. În practică, asta înseamnă că este bine să cumperi mai mult GNL din SUA, dar trebuie să creștem și importurile prin conductele de gaze care leagă Italia de Africa de Nord. Același lucru este valabil și pentru terminalele din Grecia, de la Revithoussa și Alexandroupoli, care vor trebui să accepte GNL de la mulți furnizori. În orice caz, oricine nu are unul dintre cele două elemente pe care le-am menționat mai sus (infrastructură, mulți furnizori), va fi în pericol atunci când va veni următoarea criză, care va veni inevitabil.
Peisajul geopolitic actual favorizează investițiile mari în infrastructura energetică sau ambiguitatea mai largă acționează ca un factor de descurajare?
Unii ar putea crede că incertitudinea geopolitică nu este cel mai bun impuls pentru investiții gigantice precum cele de care are nevoie sistemul energetic al UE.
Greșit. Fără o nouă infrastructură, nu vom dobândi nici rezistență la crizele viitoare, nici securitate energetică. Desigur, investițiile nu vor fi gata mâine. Dar trebuie să le începem la un moment dat, iar asta ar fi trebuit să se întâmple ieri. Deci, da, începerea imediată a investițiilor majore în infrastructura energetică europeană este o problemă existențială pentru UE.
Într-un document recent, Agenția Internațională pentru Energie vorbește despre provocările sistemice care vor apărea pentru rețelele dominate din ce în ce mai mult de surse regenerabile de energie. Care este opinia dumneavoastră despre politica de electrificare rapidă promovată de Comisia Europeană?
Nu este o chestiune de opinie, ci de fezabilitate tehnică. Fie că unora le place sau nu, pana de curent din Spania ne-a arătat că sustenabilitatea unui sistem electric bazat exclusiv pe energie regenerabilă este nefezabilă din punct de vedere tehnic.
Tranziția energetică este un proces complex care, în ultimii ani, a fost împiedicat de narațiuni simpliste și prejudecăți ideologice, precum cele care încă domină Bruxelles-ul astăzi.
Nu există o rețetă universală unică, așa cum susțin mulți din Comisie, pentru atingerea obiectivului decarbonizării. Nu există o cale unică către tranziția energetică.
Vreți să spuneți că, din motive ideologice, Comisia promovează anumite tehnologii în detrimentul altora, chiar dacă acestea din urmă sunt fiabile și dovedite, cum ar fi gazul natural?
Se poate spune așa. Tranziția energetică poate fi realizată printr-un set de strategii, pe care cei cu obsesii ideologice le ignoră. Atât prin tehnologiile existente disponibile pe piață, cât și prin cele care vor urma: De la evoluțiile inteligenței artificiale la utilizarea simultană a rețelelor de electricitate și gaze naturale. De la hidrogen la biocombustibili, fără a exclude soluțiile deja consacrate.
Vorbesc despre un labirint de alegeri, oportunități și adesea soluții care duc la un impas, așa cum descriu în cartea mea „Out of the Maze” (Ieșirea din labirint), pe care conducerea trebuie să aibă reflexele de a-l identifica în timp util. Și, ca orice labirint, acesta prezintă și riscul de a nu găsi o cale de ieșire dacă cineva este ghidat de ideologie și promisiuni deșarte.
Pe scurt, astăzi mai mult ca niciodată avem nevoie de o busolă clară pentru a naviga între doctrine și realitate, politică și economie, departe de labirintul de iluzii care domină o mare parte a birocrației și conducerii europene.
Planul Comisiei Europene de a se retrage de la gazul rusesc
Planul Comisiei de a se retrage de la gazul rusesc provoacă reacții din partea țărilor în care cota sa rămâne ridicată. În Grecia, aceasta este de peste 40%. Printre condițiile prealabile stabilite de Atena se numără și faptul că renunțarea la gazul rusesc ar trebui să aibă loc într-un mod care să nu crească prețurile. Care este opinia dumneavoastră?
Uite, Italia a fost cândva un importator major de gaze rusești, cu o cotă de 40%. Astăzi, aceasta corespunde la mai puțin de 5% din totalul importurilor noastre. Procentele sunt
mici la nivel european - cota gazelor rusești este acum de 13% - așa că UE nu este îngrijorată. Înțeleg că sud-estul Europei și Grecia reprezintă un caz special, pe care Comisia ar trebui să îl ia în considerare. În ceea ce privește prețurile, atât sursa rusească de gaze, cât și orice altă sursă, atunci când intră pe piața europeană, urmează fluctuațiile indicelui TTF din Amsterdam. Și dacă indicele este prea scăzut, este posibil să nu existe un furnizor dispus să vă vândă gaze.
Dincolo de asta, sunt conștient de îngrijorările mai multor companii că vor ajunge în instanță cu Gazprom, ceea ce va ridica probleme de despăgubiri de milioane, dacă vor „încălca” contracte pe termen lung. Cu toate acestea, legislația europeană va prevala asupra contractelor. Este suficient că propunerea finală a Comisiei oferă garanții juridice solide că o interdicție la import nu va expune cumpărătorii riscului unor posibile cereri de despăgubire.
Rezultatele Italgas din primul semestru arată un EBITDA de 857,8 milioane de euro (în creștere cu 27,8%), marja din Grecia ajungând la 75%. Sunteți mulțumit de extinderea rețelei Enaon în Grecia?
Într-adevăr, indicatorii economici, financiari și operaționali pentru primul semestru reflectă consolidarea grupului 2i Rete Gas care a avut loc în aprilie 2025, iar tendința de creștere începută în 2017 continuă.
În cazul Greciei, programul de investiții în rețelele interne de distribuție a gazelor, în valoare de 1 miliard de euro până în 2030, progresează normal, anul acesta fiind estimat să se închidă cu o rată de 50.000 de noi branșamente (în creștere față de 31.000 anul trecut), un obiectiv destul de realist care se traduce într-o medie de 150 pe zi.
În Grecia, aplicăm pe scară largă ceea ce am numit „modelul Sardinia”, care se referă la proiecte de infrastructură GNL la scară mică pe teritoriul grec, cu scopul de a aduce gaze naturale în zone care nu sunt conectate direct la rețeaua principală de conducte de gaze naturale.
Obiectivul rămâne și privește construirea a peste 3.000 de kilometri de rețea nouă până în 2030, cu scopul de a crește numărul consumatorilor la peste 900.000, de la peste 600.000 în prezent.
Regiunea cu cea mai rapidă penetrare
Care este regiunea cu cea mai rapidă penetrare, care prezintă cel mai mare interes pentru noi conexiuni la gaze naturale?
Salonic, în ciuda ratei de penetrare foarte ridicate de aproape 70%, interesul pentru noi conexiuni continuă neschimbat. În Italia suntem la 92%, însă 70% este remarcabil. Gândiți-vă că în Atena, penetrarea este între 35%-40%.
Cred că explicația pentru comportamentul diferit al celor două orașe este, în primul rând, politica companiei anterioare, cea care a fost înaintea noastră administratorul și distribuitorul exclusiv de gaze naturale în regiunea Attica, și, în al doilea rând, clima mai rece din Salonic, care acționează ca o întărire a interesului.
În concluzie, Enaon EDA este o companie cu fundații solide. Extinderea rețelei progresează foarte satisfăcător, iar EBITDA este în prezent în jur de 75%, comparativ cu 80% în Italia. Este o diferență datorată în principal dimensiunilor diferite și este puțin probabil să fie acoperită integral.
Cum vedeți dezvoltarea biometanului în Europa și, bineînțeles, în Grecia?
Privind imaginea de ansamblu, penetrarea biometanului ajunge la 25% pe piețe precum Italia, Franța, Germania și Olanda. Din păcate, încă nu există producție în Grecia.
Biometanul reprezintă o oportunitate reală pentru țară, atât pentru dezvoltarea durabilă a zonelor rurale și a comunităților locale, cât și pentru dezvoltarea unui model de economie circulară. Este o sursă de energie complet regenerabilă, perfect compatibilă cu tranziția energetică, deoarece procesul său de producție implică în sine eliminarea CO2. Luați în considerare faptul că beneficiile pentru Italia din economia circulară se ridică la 2,3 miliarde de euro.
Primul pas a fost făcut odată cu adoptarea recentă a legii privind biometanul și hidrogenul, însă trebuie făcuți și alți pași, cu coordonarea tuturor părților interesate, pentru ca piața greacă să dobândească un cadru cuprinzător și clar pentru dezvoltarea gazelor regenerabile.
Este necesar să se acorde stimulente potențialilor investitori și producătorilor de biogaz care și-au exprimat interesul pentru conversia unităților lor și producerea de biometan. Aceștia sunt de obicei operatori mici cu resurse financiare limitate. Din acest motiv, este nevoie de sprijin în ceea ce privește cheltuielile de capital, așa cum s-a făcut în Italia, Franța și în alte părți.
Rețelele de gaze naturale gestionate de Enaon în Grecia sunt complet pregătite să primească și să distribuie biometan. Iar, conform unui studiu recent realizat de filiala noastră, biometanul produs în Grecia ar putea fi canalizat către rețelele din apropiere, fără a fi necesare investiții majore.
Acum o lună ați semnat un acord cu Banca Națională și Arhivele Generale de Stat pentru digitalizarea materialelor de arhivă istorică? Ce implică exact?
Este vorba despre digitalizarea unor documente de arhivă valoroase și unice, legate de istoria sectorului gazelor naturale și a industriei energetice din Grecia, care sunt păstrate în Arhiva Istorică a Băncii Naționale.
Inovația constă în utilizarea unor tehnologii unice pentru digitalizarea materialelor și obiectelor de arhivă tipărite, pe care le-am dezvoltat de-a lungul anilor în cadrul laboratorului de transformare digitală Italgas Heritage Lab. Primul pas al procesului implică fotografierea documentului, iar al doilea, convertirea acestuia prin intermediul unui software într-un PDF de înaltă calitate, rezultând un volum imens de material de arhivă care devine accesibil, nu doar cercetătorilor, ci oricui este interesat.
Un astfel de proiect de digitalizare a fost cel pe care l-am lansat în 2023 în numele Teatro Regio din Torino, unul dintre cele mai vechi teatre din Italia. Proiectul a inclus aproximativ 5.000 de postere și aproape 2.000 de schițe de decoruri și costume. Acest material a fost digitalizat cu imagini de rezoluție extrem de înaltă, de până la 100 de gigapixeli, oferind publicului o experiență unică, care altfel ar fi disponibilă doar experților. Vom face același lucru și cu materialul Arhivelor Generale de Stat și al Arhivei Istorice a Băncii Naționale. Acestea sunt inițiative emblematice și sper că vor urma și altele. Cunoașterea nu ar trebui să fie la îndemâna câtorva.
Comentează