Recunoașterea Palestinei după masacrul din 7 octombrie nu reprezintă un pas în direcția păcii; e un pas în direcția opusă păcii. Ea le dovedește teroriștilor că faptele lor le pot aduce roade politice.
- editorial publicat de ziarul israelian The Jerusalim Post, în traducerea Rador Radio România -
Frica din ochii lor e palpabilă. Într-un clip publicat miercuri de Forumul Familiilor Ostaticilor și Dispăruților, camerele corporale ale teroriștilor Hamas surprind răpirea mai multor femei-soldat pe 7 octombrie. Clipul de trei minute, cenzurat din cauza imaginilor prea dure, arată cum aceste tinere sunt scoase cu forța din baza lor, cu fețele crispate de teroare și disperare. Țipetele lor după ajutor și tratamentele brutale pe care sunt nevoite să le îndure stau mărturie indubitabilă a grozăviei la care au fost supuse.
Familiile tinerelor răpite au publicat filmarea pentru a ilustra coșmarul pe care ele continuă să-l trăiască și acum. Clipul arată tratamentele violente și umilitoare la care au fost supuse. În total au fost răpite șapte femei-soldat; doar două s-au întors până acum: una salvată de armată, a doua găsită moartă. Alte 15 femei-soldat au fost omorâte.
Această realitate agonizantă ridică o întrebare fundamentală: ar trebui să le aducă acest comportament organizației teroriste Hamas și adepților ei răsplata unui stat suveran?
Calea către statalitate
Evenimentele oribile din 7 octombrie rămân întipărite în memoria noastră colectivă. Hamas, o organizația teroristă recunoscută formal ca atare, a lansat un atac fără precedent asupra Israelului. În acel asalt brutal 1.200 de oameni nevinovați și-au pierdut viața, inclusiv femei și copii. Victimele nu au fost doar omorâte și răpite; ele au fost supuse și la alte fapte abjecte de violență. Imaginile și relatările despre aceste atrocități au șocat întreaga lume, zugrăvind tabloul macabru al naturii reale a Hamasului și acoliților săi. A răspunde la acest carnagiu prin recunoașterea „Palestinei” drept stat constituie un afront la adresa dreptății și a decenței umane.
Recunoașterea statalității nu e doar un simplu gest diplomatic; ea comportă profunde implicații simbolice și practice. Recunoscând acum Palestina, Irlanda, Norvegia și Spania transmit efectiv mesajul că comunitatea internațională e dispusă să ignore, dacă nu chiar să justifice, atentatele teroriste, atunci când ele sunt comise împotriva israelienilor. Gest care subminează însuși țesutul moral al dreptului internațional, care ar trebui să tragă la răspundere orice entitate pentru astfel de acte flagrante de violare a drepturilor omului.
Conducătorii acestor țări argumentează că recunoașterea e necesară pentru a reînvia soluția celor două state și a promova pacea. Însă o asemenea perspectivă e periculos de naivă. Soluția celor două state nu poate fi realizată prin legitimarea unor entități care practică și susțin terorismul. Poate fi realizată doar prin negocieri oneste și pașnice, de care Hamas a demonstrat în repetate rânduri că nu este deloc interesată.
Momentul acestei recunoașteri e în special îngrijorător. Vine la numai câteva luni după invazia brutală a Hamasului și în timpul războiului încă în curs din Gaza, care le-a provocat suferințe enorme israelienilor și palestinienilor deopotrivă. Recunoscând Palestina acum, aceste țări europene răsplătesc efectiv tocmai acele tactici care au dus la o distrugere de așa anvergură. Această decizie le subminează munca acelora care sunt cu adevărat dedicați păcii și le consolidează poziția extremiștilor care prosperă pe baza violenței și discordiei.
Israelul argumentează de multă vreme că recunoașterea unilaterală a statalității palestiniene, în lipsa unui acord privind un statut final, e contraproductivă. Ea îi încurajează pe aceia care cred că teroarea și violența sunt modalități eficiente de a-și atinge scopurile politice. Recunoașterea servește drept o periculoasă validare a acestor convingeri, cu potențialul de a încuraja și mai multe atentate teroriste - nu doar în Orientul Mijlociu, ci pe tot globul.
Comunitatea Internațională
Irlanda, Norvegia și Spania susțin că recunoașterea Palestinei va deschide noi căi diplomatice către pace. Însă gesturile simbolice care ignoră realitatea din teren nu pot duce la pace autentică. Pacea necesită angajament pentru dialog, securitate și recunoașterea reciprocă a drepturilor. Necesită existența unei conduceri palestiniene dispuse să renunțe la terorism și să lucreze cu adevărat pentru a se ajunge la coexistență.
Comunitatea internațională trebuie să conștientizeze faptul că drumul către soluția cu două state e presărat cu complicații care nu pot fi rezolvate prin gesturi unilaterale. Israelul și-a demonstrat în mod repetat disponibilitatea de a negocia și a face concesii de dragul păcii, însă aceste eforturi sunt permanent subminate de atentate teroriste și manevre unilaterale care aruncă pe linie moartă negocierile autentice.
Comunitatea internațională are de jucat un rol crucial în realizarea păcii dintre israelieni și palestinieni. Însă asumarea acelui rol necesită înțelegerea clară a realităților din teren. Recunoașterea Palestinei după masacrul din 7 octombrie nu reprezintă un pas în direcția păcii; e un pas în direcția opusă păcii. Ea le dovedește teroriștilor că faptele lor le pot aduce roade politice, stimulându-i astfel să comită și mai multă violență.
Deciziile luate de Irlanda, Norvegia și Spania de a recunoaște Palestina drept stat în acest punct al istoriei sunt profund eronate. Ele ignoră realitatea hidoasă a evenimentelor recente și răsplătesc strategia terorismului. Pacea autentică nu poate fi realizată decât prin recunoaștere reciprocă, securitate și negocieri sincere - nu prin gesturi unilaterale care-i încurajează pe extremiști.
Comentează