O echipă de geologi a descoperit un rezervor de apă dulce potenţial uriaş sub Marele Lac Sărat (Great Salt Lake) din Utah, SUA, rezervor care ar putea să se întindă pe sub toată suprafaţa lacului şi chiar dincolo de ea, transmite marţi Live Science care citează un studiu publicat pe 27 februarie în revista Scientific Reports.
Rezervorul se extinde până la 4 kilometri adâncime sub anumite locuri de pe marginea estică a lacului, unde movile ciudate, acoperite de stuf, au răsărit în ultimii ani de pe suprafeţe secate. Dacă studiile viitoare pot confirma că rezervorul este atât de mare pe cât sugerează rezultatele preliminare, apa sa dulce ar putea ajuta la restaurarea patului de rocă deasupra căruia se află lacul în locurile în care acesta crapă şi generează un praf toxic, au spus cercetătorii.
"Când mi-am dat seama pentru prima dată ce am descoperit, am fost foarte încântat", a declarat pentru Live Science autorul principal al studiului, Michael Zhdanov, directorul Consorţiului pentru Modelare şi Inversie Electromagnetică şi profesor distins de geologie şi geofizică la Universitatea din Utah. "Cred că este foarte important".
Cercetătorii au suspectat că există o sursă de apă dulce sub Marele Lac Sărat de ani de zile, datorită apariţiei unor movile misterioase acoperite de stuf comun, un fel de plauri, pe o porţiune uscată din colţul sud-estic al lacului. Stuful are nevoie de apă dulce din abundenţă pentru a creşte, ceea ce i-a determinat pe cercetători să creadă că apele subterane trebuie să se ridice sub albia uscată a lacului.
Probele prelevate din movile au confirmat prezenţa apei dulci, a spus Zhdanov. "Deci, întrebarea era de unde provine această apă? Iar ipoteza era că probabil este apă subterană, care provine din munţii din jur", a spus el.
Pentru a înţelege modul în care apa dulce ajunge sub aceste movile, Zhdanov şi colegii săi au efectuat un studiu electromagnetic aerian pe o porţiune de 25 de kilometri pătraţi din Marele Lac Sărat, desfăşurat cu ajutorul unui elicopter al companiei Expert Geophysics.
Marele Lac Sărat este un lac imens cu apă sărată, cu o suprafaţă de aproximativ 4.400 de kilometri pătraţi. Apa salină este foarte conductivă, aşa că oamenii de ştiinţă nu erau siguri dacă impulsurile electromagnetice ar pătrunde în lac şi în sedimentele de dedesubt pentru a oferi o imagine clară. "A fost doar un proiect pilot pentru a vedea dacă putem obţine cu adevărat acest rezultat", a spus Zhdanov.
Dar când au revenit hărţile, acestea au arătat un strat subteran de apă dulce în întreaga zonă studiată. Sedimentele de sub Marele Lac Sărat sunt saturate cu apă dulce care probabil s-a scurs din munţii din jur pe măsură ce se topea zăpada şi s-a acumulat acolo timp de mii, dacă nu milioane, de ani, a spus Zhdanov.
"Rezultatul a fost uimitor", a spus el. "Desigur, a fost vorba de o fracţiune foarte mică din întreaga suprafaţă a Marelui Lac Sărat. Pentru a trage concluzii definitive că acest rezervor de apă este situat sub întreaga zonă, trebuie să extindem studiul".
Rezultatele au confirmat existenţa unui strat de apă dulce în sedimentele de sub lac, cu o adâncime cuprinsă între 100 m şi 4 km. Un strat de rocă previne probabil amestecarea apei dulci cu apa sărată a lacului, dar sunt necesare mai multe cercetări pentru a afla acest lucru, deoarece apa dulce poate urca spre suprafaţă sub movilele acoperite de stuf, a spus Zhdanov.
Pe lângă captarea datelor electromagnetice, studiul aerian a colectat date magnetice, pe care oamenii de ştiinţă le-au folosit pentru a cartografia geologia de sub lac, până la adâncimi mari. Aceştia au descoperit că rocile "de bază" etanşe formează limita inferioară a rezervorului de apă dulce, faliile din aceste roci putând explica schimbările bruşte ale adâncimii rezervorului, a spus Zhdanov.
Dacă rezervorul se întinde pe întreaga suprafaţă a Marelui Lac Sărat, acesta ar putea oferi o soluţie pentru norii de praf toxic care emană din porţiunile expuse ale albiei lacului. Din 1986 lacul a scăzut cu aproximativ 6,7 m din cauza consumului uman de apă, a secetei şi a ratelor ridicate de evaporare.
Porţiunile expuse ale albiei lacului s-au uscat şi s-au erodat, generând o poluare periculoasă cu praf pentru zonele populate din apropiere. De exemplu, Salt Lake City se află direct în direcţia vântului faţă de lac şi ar putea înregistra o creştere uriaşă a poluării aerului cu substanţe toxice în următorii ani, conform unui studiu din 2023.
Apa proaspătă din rezervor ar putea fi utilizată pentru a umezi fundul lacului şi a atenua poluarea, a spus Zhdanov. Fermierii din regiune ar putea, de asemenea, să extragă apa pentru irigaţii, dar sunt necesare mai multe studii, a adăugat el.
Rezultatele implică faptul că ar putea exista rezerve de apă dulce ascunse în alte părţi ale statului Utah sau dincolo de acesta, a mai spus Zhdanov. "Concluzia este că acest proiect a demonstrat că lucrările de geofizică aeriană pot fi utilizate pentru a identifica aceste rezerve de apă subterană în deşerturi precum Utah", a adăugat el.
Comentează