Premium
Cunoașteți, desigur, cazul jurnalistei Cristina Cileacu, corespondent Digi24 în Israel. În timp ce jurnalista transmitea din țara aflată în conflict cu teroriștii Hamas, întinsă pe trotuar, două persoane au trecut pe bicicletă pe lângă ea. „Manipulare”, „penibil”, „știri regizate”, au început să strige românii de pe internet, de la jurnaliști (inclusiv stiripesurse.ro) până la comentatorii de pe Facebook. Cum se întâmplă de obicei, s-au format rapid două tabere, cu opinii radical opune, de la pamflet la apologetică.
Este bine știut faptul că în presă există o voluptate a atacării concurenței, însoțită de o superstiție a invectivei și o obsesie a injuriei. Un fapt mai puțin știut - sau, dacă este știut, este ignorat cu resemnare - este reprezentat de lipsa de apetență a breslei pentru verificarea contextului unei informații. [Nu împingem acum autoflagelarea spre acuzația că nici verificarea veridicității nu e tocmai o pasiune a presei zilelor noastre.] Nu e astfel de mirare că știrile, luările de poziție, „mișto-uri” dacă vreți s-au bazat pe un fragment video scos din context.
Oricât de antipatică ar fi o instituție media sau un anume jurnalist, ar fi un demers util, deși poate tardiv, acela de a trece peste această lehamite generalizată cu privire la explicații, nuanțe, argumente. Prostia a fost și rămâne sarea pământului și toți păcătuim periodic în compania ei, din motive aproape scuzabile. Se cuvinte însă să depășim această mică jenă intelectuală și să privim întregul tablou al unui reportaj - poate cu unele exagerări, cu tușe prea groase de patetism, dar deloc greșit pe fond.
Ce a greșit jurnalista?
Revenind: în timp ce jurnalista Cristina Cileacu transmitea din Israel, au început să sune alarmele care anunțau un atac aerian. Reporterul respectă recomandările autorităților și se așează în poziție culcat, continuând să transmită audio-video. Prin spatele ei trec doi bicicliști, iar în plan îndepărtat se văd alte două persoane care se adăpostesc, nu foarte grăbite, sub un copac.
Ar fi util să ținem cont că totul se petrece în Israel, unde localnicii deja s-au obișnuit cu războiul și cu alarmele de apărare antiaeriană. Statul întins reduce riscul de a fi lovit de o eventuală rachetă, pentru că, în momentul impactului, schijele se proiectează în unghi oblic și e posibil, dacă ești suficient de norocos, să treacă peste tine. Riscul nu e mare, dar există, iar localnicii ajung să refuze să-și petreacă zilnic zeci de minute pe jos. Cert e că, în momentul în care te duci într-un asemenea loc și nu ești obișnuit cu alarmele sau faci parte din forțele armate, există reguli pe care trebuie să le respecți. Prima dintre ele e ca, în caz de atac aerian, să te arunci la pământ, după cum reiese din documentele oficiale israeliene (AICI, pdf!):
- „Ce trebuie să faceți atunci când sună sirena:
- Atunci când se aude sirena sau când un se aude o explozie, intrați în zona protejată în spațiul protejat în intervalul de timp pe care îl aveți la dispoziție, în conformitate cu următoarele orientări:
- 1. Dacă vă aflați în interiorul unei clădiri, intrați în MAMAD (merkhav mugan komati, însemnând un spațiu protejat aparținând unui etaj al clădirii, n.r.) imediat și închideți imediat ușa de fereastra de oțel. Dacă nu există un MAMAD în clădire, intrați în casa scării.. În spațiul protejat, așezați-vă pe podea, sub nivelul ferestrei, pe un perete interior, dar nu vizavi de o fereastră.
- 2. Dacă vă aflați afară, într-o zonă construită, intrați în cea mai apropiată clădire sau loc adăpostit. Dacă vă aflați afară, în câmp deschis, întindeți-vă și protejați-vă capul cu mâinile.
- 3. Dacă vă aflați într-o mașină, opriți-vă pe marginea drumului, coborâți din mașină și intrați în cea mai apropiată clădire sau loc adăpostit. Dacă nu puteți ajunge la o clădire sau un loc adăpostit în timp alocat, ieșiți din mașină, întindeți-vă pe jos și protejați-vă capul cu mâinile.
- 4. După ce au trecut 10 minute, vă puteți părăsi spațiul protejat, dacă nu se mai au fost date alte instrucțiuni.
- 5. Este important să vă păstrați distanța de obiectele neidentificate sau de o rachetă care se află pe sol. În acest caz, convingeți curioșii să se îndepărteze și anunțați poliția.”
Analizând contextul și recomandările oficiale și privind înregistrarea de mai jos, ar fi o atitudine tendențioasă și lipsită de onestitate să mai comentăm din confortul propriilor case, la mii de kilometri de rachetele Hamas. În mod deosebit, nu am avea argumente pentru a critica decizia jurnalistei de a se așeza în poziție orizontală. Sigur, recomandarea oficială prevede îndepărtatea de mașină, nu adăpostirea în imediata apropiere a acesteia, protejarea capului cu mâinile, nu preocuparea pentru calitatea transmisiei, însă ar fi mai decent să-i lăsăm să comenteze pe cei care s-au aflat vreodată într-o asemenea situație. Cât despre cei care rămân convinși că pericolul nu exista, că războiul e o invenție, că totul e o conspirație a evreilor răi care conduc lumea și vor să ne fure nouă liniștea, nu poate avea nimeni așteptări ca aceștia să înțeleagă din explicațiile de mai sus altceva decât „scuipați aici!”.
Filmarea completă, AICI!
