Premium
Cu aproape un sfert din totalul de medicamente retrase de producători din rațiuni comerciale, în ultimii trei ani, România se confruntă cu o criză gravă generată de lipsa unor categorii de medicamente. Momentele de discontinuitate sau de lipsa a medicamentelor se succed din ce în ce mai des, vaccinurile, imunoglobulina, cisplatinul au fost crize în care, din motive diferite, pacienţii nu au avut acces la aceste medicamente, statul dovedind o reacţia greoaie, nereusind să intervină preventiv pentru evitarea acestor situatii. Chiar şi în acest moment, deşi există soluții precise, ca importul paralel, se pierd timp şi resurse cu aspecte legate de reglementarea administrativă, care ar putea fi uşor soluţionate, având în vedere prioritatea asigurarii disponibilităţii medicamentelor.
Importul paralel este reglementat în UE
Importul paralel poate fi una dintre soluțiile la îndemână pentru a răspunde la criza medicamentelor, iar experiența statelor vestice dovedeşte impactul său pozitiv. În multe state europene, ca Germania, Suedia, Danemarca, Olanda importurile paralele sunt impuse prin lege. În cazul Germaniei, cel puțin 5% din medicamentele vândute în sistemul de asigurări de sanatate (compensat sau gratuit), trebuie să fie importuri mai puțin costisitoare, adică import paralel. Un alt exemplu este Finlanda: conform datelor Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, asistența medicală din Finlanda este asigurată de un sistem public puternic reglementat, supus unui control constant. Finlanda a adoptat în 2016 un pachet de economii de 134 milioane de euro pentru medicamente, favorizat, printre altele, si de importulurile paralele.
Beneficiile importului paralel în UE
Experiența statelor vestice arată două tipuri de beneficii generate de importul paralel. În primul rînd, beneficiul creșterii accesului pacienților la medicamente inovative, o situație care corespunde experienței din piața românească, care confera pacienților acces la medicamente tot mai greu disponibile. În plus, prin importul paralel se crează o eroziune generală a prețurilor de care benificiază toți cumpărătorii, prin aducerea unui element competitiv pe un segment al pieței farmaceutice, altfel necompetitiv – segmentul medicamentelor inovative - o parte a pieței pe care genericele nu ajung. Este o lipsă de competiție în piața farmaceutică, mai ales pe preț și prin urmare, medicamentele inovative dețin în general o parte dominantă de piață.
Chiar în condițiile specificității situației pieței farmaceutice din România, unde bugetul alocat medicamentelor este semnificativ mai mic decât în statele vestice, criza medicamentelor trebuie privită ca o realitate a pieței iar statul trebuie să caute soluții pentru prevenirea crizelor. Interesele comerciale ale producătorilor, legate de preț și profit, trebuie acomodate cu necesitatea asigurarii disponibilității medicamentelor, iar prin importul paralel statul câștigă un instrument de acțiune pro-pacient și o soluție la lipsa medicamentelor din cauza retragerilor comerciale.
În acest moment, decizia reglementării importului paralel pentru medicamentele prescriptibile este o decizie administrativă necesară și în lipsa căreia pacienții sunt lipsiți de medicamentele de care au nevoie.
Medicamentele prescriptibile importate paralel nu sunt incluse în lista medicamentelor de care pacienții pot beneficia compensat de stat. Deși importul paralel este reglementat la nivel european prin articolul 34 din Tratatul de funcționare al Uniunii Europene iar în legislatia națională pe baza Procedurii de eliberare a AIP-urilor din anul 2008, medicamentele eliberate pe baza de prescripție importate paralel nu sunt incluse în Lista cu denumiri comune internaționale ale medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală. Mai simplus spus, medicamentele prescriptibile importate paralel trebuie incluse în lista medicamentelor de care pacienții pot beneficia compensat. Astfel, statul poate crea un mecanism simplu, agil, prin care gestionarea situatiilor de criza poate fi usurata.
