Premium
Pentru prima dată de la căderea dictaturii, albanezii vor putea vedea într-un muzeu aparatele de interceptare cu ajutorul cărora 'Sigurimi', poliţia politică a unuia dintre cele mai înfricoşătoare regimuri comuniste, le-a controlat vieţile timp de aproape o jumătate de secol, relatează agenţia EFE într-un reportaj publicat miercuri. Muzeul, inaugurat de premierul Edi Rama, se află într-o clădire din centrul capitalei Tirana şi care a fost denumită 'Casa cu Frunze', nume inspirat de vegetaţia agăţătoare care o acoperă. În acel edificiu au funcţionat între anii 1956 şi 1991 două dintre cele mai importante departamente ale Direcţiei Securităţii Statului (Sigurimi).
Primul dintre aceste două departamente gestiona mijloacele de interceptare, iar în atribuţiile celui de-al doilea intra supravegherea fizică a suspecţilor şi a personalului ambasadelor străine. Într-una dintre cele 31 de încăperi ale muzeului sunt expuse diferite tipuri de microfoane, care au fost instalate de-a lungul timpului în pereţii ambasadelor, companiilor, hotelurilor sau locuinţelor persoanelor 'cu activitatea suspectă'. Cele mai inedite aparate sunt microfoanele foarte mici, zise şi 'ploşniţe', care puteau fi uşor disimulate în gulerele hainelor, în buzunarele sau lenjeria intimă a celor urmăriţi ori a agenţilor care trebuiau să-i ţină sub observaţie pe 'duşmanii interni şi externi'.
În clădirea cu trei etaje poate fi vizitată şi încăperea unde erau interceptate convorbiri telefonice, iar tehnica operativă folosită şi încă în stare de funcţionare face parte din expoziţie. Fiecare agent al Sigurimi avea misiunea să-şi creeze propria reţea de agenţi şi informatori, care uneori proveneau chiar din rândurile celor persecutaţi politic. Unele dosare ale agenţilor acestui serviciu - dar cu numele şterse - au fost de asemenea incluse în expoziţie. În 'Casa cu Frunze' lucrau atunci circa 50 de agenţi, toţi cu 'dosar bun' şi care au ştiut să păstreze secretul muncii lor. Sarcina unora dintre ei era să deschidă plicurile cu corespondenţa privată a cetăţenilor, mai ales pentru a găsi eventuale mesaje împotriva regimului.
După ce a rupt relaţiile diplomatice cu Uniunea Sovietică în anii '60, dictatorul stalinist Enver Hodja a proclamat Albania 'unica ţară socialistă din lume' şi a izolat-o pe plan internaţional. Pentru a se menţine la putere el s-a servit de această poliţie politică pe care a descris-o drept 'arma cea mai tăioasă şi fidelă a partidului, pentru că apără interesele poporului împotriva duşmanilor săi'. 'În faţa duşmanului nu există concesii, nici milă, nici teama de a comite greşeli', a mai spus odată Enver Hodja. De când a preluat puterea, în anul 1945, şi până la moartea sa, în anul 1985, precum şi în anii rămaşi până la căderea comunismului, circa 5.500 de persoane au fost executate din motive politice, 12.870 au fost încarcerate şi alte circa 21.000 deportate în lagăre de muncă forţată. Numele lor se regăsesc astăzi pe pereţii uneia dintre încăperile acelui muzeu, conform Agerpres.
'Este excepţional că există un muzeu în acelaşi loc unde s-au produs faptele', afirmă arhitecta italiană Elisabetta Terragni, care s-a ocupat de renovarea Casei cu Frunze. Ea subliniază încă că prin această iniţiativă nu s-a dorit nicidecum intimidarea oamenilor, ci reconstituirea trecutului şi a istoriei, urmărindu-se păstrarea unui echilibru între ironie şi faptele cele mai dure.
