Premium
Social-democrații, de la Ion Iliescu încoace, sunt „Partidul Realist”. În numele realismului au strangulat puțin democrația când au avut nevoie. În numele aceluiași realism au semnat Pactul de la Snagov și au pus umărul să bage România în UE și NATO. Dacă ar fi realiști în continuare, PSD-iștii ar ști și că nu este o idee bună să bage presei pumnul în gură.
Și, totuși, nu este așa. Hotnews și RISE Project, publicații care deranjează liniștea PSD, au fost vizitate de ANAF după ce RISE a anunțat o investigație care îl privește pe Liviu Dragnea. Acum, vedem că Gabriela Firea a depus „plângere la Poliție” contra unui site, probabil tot RISE.
Războiul contra presei, însă, nu este de regulă productiv. Oricâte păcate ar avea ziariștii, se găsește mereu un nivel de solidaritate existențială atunci când o publicație este sau pare amenințată cu dispariția.
În plus, când puterea vânează o publicație, îi oferă acesteia legitimitate. Trebuie să fie ceva interesant acolo, își spun cititorii, dacă Dragnea și Firea au pornit la război. Din punct de vedere al circulației/ readershipului, publicațiile profită de ostilitatea politicienilor. Devin actori în lupta politică, dar și cronicari ai propriei lupte.
Genul acesta de consecințe se numește „efectul Streisand”. Cântăreața Barbara Streisand a cerut la un moment dat scoaterea de pe Internet a unei imagini cu casa ei din Malibu. Imaginea făcea parte dintr-un set de poze făcute în scop științific și nu ar fi atras atenția nimănui în mod normal. Dar, după ce avocații cântăreței au început acțiunile legale, numărul de vizualizări a crescu de la 6 la sute de mii într-o singură luna.
La fel greșesc și Liviu Dragnea și (poate) Gabriela Firea. Majoritatea alegătorilor lor nu îi cred săraci și cinstiți precum domnul Iliescu. Acceptă că se mai lipește și de ei mierea bugetului de stat și așteaptă mai degrabă să nu întreacă măsura. Ca atare mulți PSD-iști (și nu numai) nu ar da click niciodată pe investigația RISE, Titlul e suficient. Dar atacul la presă face două lucruri, simultan. Urcă subiectul pe agenda zilei și mai și seamănă cu o întrecere a măsurii. În plus, să nu uităm, politicianul care are nevoie de protecția ANAF sau a Poliției apare ca unul care este nesigur de el.
De unde vin aceste greșeli ale PSD. Cel mai probabil pentru că Liviu Dragnea, și Gabriela Firea nu sunt Victor Ponta, Viorel Hrebenciuc sau Adrian Năstase. Da, știu, și Năstase a atacat presa – dar erau alte timpuri.
PSD pierde competență pe două filiere. Pe de o parte operatorii politici de bază ai partidului, un Viorel Hrebenciuc, chiar și un Miron Mitrea au pierdut procese și au ajuns la închisoare. Desigur, DNA își face treaba atunci când vânează „marea corupție”. Dar uneori parcă aș fi preferat să lase unul dintre aceștia de sămânță și să judece în locul lui doi mai mici.
Pe de altă parte, vedem o victorie a periferiei asupra centrului. Un Ion Iliescu, un Mircea Geoană vorbeau cu întregul popor PSD, ba chiar și cu mulți nehotărâți. Aduceau voturi. Aveau o perspectivă generală. Nu neapărat corecta, dar generală. Liviu Dragnea și Gabriela Firea doar gestionează, mai bine sau mai prost, brandul PSD.
Am putea asemui PSD cu regatul Gondor, saga Stăpânul Inelelor, unde linia regală părea la un moment dat că se stinsese iar țara era guvernată de stewarzi.
Evident, aceste probleme nu sunt specifice PSD. Dimpotrivă, avem o problemă cu întreaga clasă politică tradițională. Tulburările de comportament ale social-democraților au fost precedate de tulburări de comportament ale liberalilor. Cumva, PSD e ca un organism puternic care prinde mai greu o boala, dar tot o prinde.
Poate că și slăbiciunea Opoziției a contribuit la hybris-ul PSD. Așa confuz cum este, partidul are nevoie să se lupte cu cineva. Iar USR și PNL rămân relativ concentrate pe politica lor internă și, cel mult, trimit mesaje către electoratul dur.
