Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a stabilit că expertul judiciar are dreptul să exercite o cale de atac împotriva hotărârii prin care instanța i-a soluționat cererea de majorare a onorariului provizoriu. Decizia are caracter obligatoriu și clarifică statutul procesual al expertului atunci când este în discuție plata activității sale.
Completul pentru soluționarea unor chestiuni de drept al ÎCCJ a pronunțat, duminică, 21 septembrie, Decizia nr. 87/2026, în interpretarea articolului 458 din Codul de procedură civilă.
Expertul are un interes propriu și poate contesta hotărârea
Potrivit instanței supreme, chiar dacă expertul judiciar nu este una dintre părțile inițiale ale litigiului, acesta dobândește un interes procesual propriu atunci când formulează o cerere de majorare a onorariului.
„În esență, completul format din 19 judecători ai Secției I civile, Secției a II-a civile și Secției de contencios administrativ și fiscal a statuat faptul că expertul care a solicitat majorarea onorariului are interes propriu privind hotărârea prin care s-a soluționat cererea sa, iar în interpretarea sistematică a garanțiilor procesuale civile are un drept de atac asupra dispozițiilor care privesc interesele sale în cadrul procedurii”, arată ÎCCJ.
Clarificarea era necesară în raport cu articolul 458 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia, ca regulă, căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, cu excepția situațiilor în care legea recunoaște acest drept și altor persoane sau organe.
ÎCCJ: Nu este o simplă măsură de administrare judiciară
Unul dintre punctele esențiale ale deciziei privește natura juridică a stabilirii onorariului expertului. Înalta Curte a stabilit că soluționarea cererii de majorare nu poate fi tratată ca o simplă măsură de administrare judiciară, categorie de acte care, potrivit articolului 465 din Codul de procedură civilă, nu poate fi atacată.
„Stabilirea onorariului definitiv aferent executării raportului de expertiză se realizează prin soluționarea de către instanță a cererii de majorare a onorariului provizoriu, în urma analizării pretenției deduse judecății de către expertul judiciar, care este titularul unui drept de creanță, astfel încât această măsură nu poate fi considerată una de administrare judiciară în sensul art. 465 NCPC”, precizează instanța supremă.
Articolul 465 stabilește expres că „măsurile de administrare judiciară nu pot face obiectul niciunei căi de atac”.
Expertul devine „petent” în privința propriului onorariu
ÎCCJ arată că, odată ce solicită majorarea onorariului, expertul nu mai are, în această chestiune punctuală, doar rolul unui auxiliar al instanței, ci urmărește valorificarea unui drept patrimonial propriu.
„Formularea de către expert a solicitării de majorare a onorariului provizoriu îi conferă acestuia calitatea de petent, persoană care urmărește valorificarea dreptului subiectiv de încasare a costului integral aferent expertizei efectuate, prin promovarea unei cereri cu configurație proprie”, se arată în comunicatul ÎCCJ.
În consecință, potrivit instanței supreme, „expertul beneficiază de aceleași drepturi procesuale ca și restul părților din proces în considerarea principiului egalității prevăzut de art. 8 din NCPC raportat la art. 13 din același Cod și ale art. 6 CEDO”.
Codul de procedură civilă prevede că instanța stabilește prin încheierea de numire inclusiv onorariul provizoriu al expertului, iar ulterior acesta poate fi majorat în condițiile prevăzute de lege.
Calea de atac a expertului nu blochează restul hotărârii
Înalta Curte a mai clarificat că o contestație formulată de expert numai cu privire la soluția referitoare la propriul onorariu nu împiedică restul dispozițiilor din hotărârea instanței să devină definitive.
„Instanța supremă a mai reținut că exercitarea, de către expertul judiciar, a căii de atac prin care contestă soluția pronunțată de instanță asupra cererii sale, din cuprinsul unei încheieri premergătoare sau chiar din hotărârea de dezînvestire, nu afectează posibilitatea ca restul dispozițiilor instanței să dobândească caracter definitiv, în condițiile în care acestea nu sunt atacate de părțile interesate”, precizează ÎCCJ.
Prin urmare, calea de atac exercitată de expert rămâne circumscrisă chestiunii care îl privește direct (soluția dată cererii privind remunerația sa), fără a redeschide automat celelalte aspecte ale procesului.
Decizia devine obligatorie pentru toate instanțele
ÎCCJ precizează că Decizia nr. 87/2026 este obligatorie potrivit articolului 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă și urmează să fie publicată în Monitorul Oficial după redactarea motivării.
Potrivit regulii prevăzute de Codul de procedură civilă pentru hotărârile prealabile, dezlegarea dată de Înalta Curte este obligatorie pentru instanța care a solicitat-o de la data pronunțării, iar pentru celelalte instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial.
Decizia are astfel relevanță pentru cauzele civile în care experții solicită majorarea onorariilor stabilite inițial și înlătură interpretarea potrivit căreia soluția instanței referitoare la această cerere ar fi o simplă măsură administrativă, nesusceptibilă de control judiciar.
Comentează