Cancelarul german Angela Merkel a început să scadă în sondaje, odată cu deschiderea porților Germaniei pentru refugiații din Orientul Mijlociu. Dacă la început, decizia de a acorda azil politic refugiaților sirieni a fost aplaudată la scară largă, nu puțini au fost cei care au început să pună la îndoială fezabilitatea politicii lui Merkel.
Diferite publicații, din diferite zone ale lumii, au numit-o pe rând „Mama Europei”, „Cancelarul lumii libere” sau „europeanul indispensabil”. Toate acestea au culminat cu acordarea titlului de „persoana anului” de către Time Magazine. Dacă în media, cancelarul german se bucură în continuare de o popularitate la cote ridicate, nu același lucru poate fi spus în ceea ce privește relația ei cu propriul partid, cu germanii de rând, partenerii de la guvernare și nu în ultimul rând, cu partenerii externi.
În octombrie, potrivit unui sondaj al Institutului Deutschlandtrend, citat de Mediafax, popularitatea cancelarului german a scăzut cu 9 procente, ajungând la 54 %, cel mai scăzut nivel din ultimii patru ani. Pentru prima dată de la începerea celui de-al treilea mandat de cancelar, Angela Merkel nu mai este văzută drept cel mai popular lider german, suferind un picaj până pe poziția a patra. Au devansat-o pe rând ministrul de Externe, ministrul Finanțelor și președintele federal. Lovitura este cu atât mai grea pentru cancelarul german când ne uităm că ministrul Finanțelor, Wolfgang Schaeuble, este și cel mai înverșunat contestatar al acesteia. În sensul crizei imigranților, Wolfgang Schaeuble, care este și coleg de partid al cancelarului german, o compară pe Angela Merkel cu un schior nesăbuit care provoacă o avalanșă.
Dacă pe scena politică din Germania apar din ce în ce mai multe voci care să conteste politica lui Merkel, nici strada nu e lipsită de contestatari. Teama „milionului de imigranți” i-a scos pe germani din case, încă din timpul verii, aceștia numind-o trădătoare pe Merkel și cerându-i demisia. Dacă în luna august, doar 38% dintre germani își exprimaseră preocupările cu privire la numărul extracomunitarilor care solicitau azil, în luna octombrie procentul acestora a crescut vertiginos până la 51%.
Susținerea cancelarului german începe să tremure și în plan extern. Mai mulți lideri europeni s-au poziționat în contradicție cu Angela Merkel pe tema refugiaților. În timp ce aceasta declară că “Cel mai puternic răspuns dat teroriştilor este să ne continuăm vieţile normal şi să menţinem valorile de până acum, cu încredere şi în libertate”, premierul francez Manuel Valls exclama: „Europa trebuie să spună că nu poate să mai primească alţi imigranţi, aşa ceva nu este posibil”. Dacă lideri din diverse țări îi contestă deciziile și surprindem aici Grecia, Polonia, Cehia, Slovacia, România sau Ungaria, alții s-au folosit de slăbiciunea acesteia pentru a ridica miza în negocierile directe. Dându-și seama într-un final că numărul imigranților nu va scădea, Angela Merkel s-a văzut nevoită să zboare până la Ankara pentru a-l ruga pe Erdogan să țină sub control valurile de imigranți care îi tranzitau țara. Fiind vorba despre o măsură capitală pentru conservarea încrederii europenilor în Merkel, Erdogan s-a trezit în postura de a putea cere orice, cu șanse minime de a fi refuzat. Astfel a reușit să primească de la liderul Uniunii dreptul ca 80 de milioane de turci să primească drept de călătorie și muncă în Europa, conform Telegraph.
Merkel primește în schimb o gură de oxigen din îndepărtata Rusie, acolo unde Vladimir Putin consideră că aceasta este singurul lider european cu care merită să discute, conform economist.com. Această laudă, venită peste cunoscuta dependență a Germaniei de gazul rusesc nu poate decât să adâncească și mai mult temerile țărilor mici din estul Europei, că în cazul izbucnirii unui conflict regional, Germania cu greu se va lăsa implicată într-un mod care să conteze, pentru a nu-și pune în pericol importurile din conductele rusești. Temerile sunt cu atât mai fundamentate cu cât toată lumea își amintește de precedentul Ucraina, unde sancțiunile aplicate ulterior Rusiei au doar un impact decorativ.
Angela Merkel rămâne fără doar și poate, cel mai influent lider al Uniunii Europene. Dar dacă în ultimii 10 ani a reușit să își pună în aplicare politicile cu o flexibilitate care i-a permis să-și ridice nivelul popularității ori de câte ori acesta scădea, astăzi, lucrurile încep să se schimbe. Dacă politicile sale și le susține cu aceeași convinge, consecințele acestui fapt încep să se vadă, după mult timp, în sondaje. Rămâne de văzut încotro se îndreaptă Angela Merkel și dacă va reuși să-și revină și de această dată.
Comentează