Premium
Incursiuni pe mapamond: Viaţa grea a pescarilor filipinezi hărţuiţi de China.
Ricardo Dumaran, căpitan de vas în largul coastei Zambales, la nord de Manila, tânjeşte după zilele în care putea pescui liniştit în Scarborough Shoal (cunoscut sub numele de insula Huangyan în China), un atol idilic cu ape turcoaz şi peşte din abundenţă pe care şi l-au însuşit miliţiile paramilitare din China în urmă cu un deceniu, informează Agerpres.
"Folosesc tunuri cu apă împotriva noastră şi ne blochează calea, este întotdeauna o navă chineză la intrare", a declarat Dumaran pentru EFE în Cato, o aşezare săracă de pescari la graniţa dintre Zambales şi Pangasinan, în nord-vestul Filipinelor.
Conflictul durează de ani buni, îngreunând viaţa locuitorilor din zonă, unde este dificil să găseşti pe cineva care să nu se ocupe cu pescuitul, o rutină ameninţată de geopolitică şi de interesele tot mai mari ale gigantului asiatic.
China şi Filipine au o dispută teritorială cu privire la suveranitatea mai multor insule şi atoli din Marea Chinei de Sud, pe care Beijingul o revendică din "motive istorice", în ciuda faptului că aceste formaţiuni se află la mai puţin de 200 de mile de coasta de vest a Filipinelor, limită pe care ONU a stabilit-o drept graniţă maritimă suverană între state.
Însuşi Scarborough Shoal, cunoscut drept Bajo de Masinloc în Filipine, este situat la mai puţin de 100 de mile marine de aşezarea în care locuieşte Dumaran, victimă a unei dispute teritoriale care se extinde până în sudul Filipinelor, unde Beijingul revendică Insulele Spratly.
În 2012, situaţia s-a schimbat cu 180 de grade pentru căpitan şi vecinii săi, când China, ale cărei ţărmuri sunt la peste 500 de mile distanţă, a invadat atolul cu miliţiile sale, scrie EFE.
De atunci, mai multe ambarcaţiuni chineze păzesc singura cale de acces printre stâncile din care este format atolul şi boicotează orice încercare a pescarilor de a intra în zona cu ape mai adânci, unde peştii abundă şi capturarea lor este mai uşoară. "Uneori am intrat noaptea fără să fim văzuţi, dar nu am mai făcut-o de mult de frica chinezilor", spune Dumaran.
Victime ale geopoliticii
În 2016, Curtea Permanentă de Arbitraj de la Haga (PCA) a hotărât în ''favoarea Filipinelor în disputa lor teritorială cu Beijingul privind Insulele Spratly, dar China consideră hotărârea invalidă, iar liderii filipinezi au privit de atunci în altă parte pentru a nu-l irita pe cel mai mare partener comercial al lor.
China are ambiţii expansioniste care vizează aproape toată Marea Chinei de Sud, prin care circulă 30% din comerţul global şi care găzduieşte 12% din zonele de pescuit ale lumii, pe lângă zăcămintele de petrol şi gaze, notează EFE.
Dumaran şi consătenii săi se află în mijlocul unei lupte pentru putere care se poartă din birouri aflate foarte departe de ţărmurile lor, dar care i-a prins în prima linie de luptă şi i-a sărăcit.
Din cauza intimidării navelor chineze, aceşti pescari trebuie să pescuiască la câteva mile distanţă de atol, astfel încât activitatea lor este afectată şi sarcina devine mai complicată şi chiar periculoasă dacă riscă să intre în Scarborough Shoal.
Operaţiuni riscante
Pescarii folosesc ambarcaţiuni artizanale precare, zeci de "bangkas" (barcă, în tagalog) din lemn cu care pescuiesc, toate ancorate pe plaja care le desparte casele umile de ocean, folosite pe mal de copiii care sar şi fac piruete pe ele.
Aproape în fiecare zi, una dintre aceste bangkas porneşte spre Scarborough Shoal, unde o formaţiune stâncoasă răsare din mijlocul oceanului şi oferă pescarilor un spaţiu natural de pescuit şi un adăpost unic în calea furtunilor.
O călătorie de aproximativ 18 ore de navigaţie care dublează beneficiile pe care aceşti marinari le-ar culege în orice altă zonă de pescuit, dar accesul în zonă a devenit un coşmar.
Deşi Scarborough Shoal este un refugiu natural pentru a se proteja de furtuni, prezenţa navelor chineze împiedică ambarcaţiunile filipineze să poată ancora la stânci în timpul furtunilor puternice care lovesc frecvent regiunea.
"Am văzut deja două dintre bărcile noastre scufundându-se pentru că nu au putut acosta acolo unde au dorit", îşi aminteşte Efren Forones, un alt pescar de 61 de ani din localitatea de coastă Masinloc, tot în provincia Zambales.
Între râsete, Forones, care este pescar de 30 de ani, povesteşte cum membrii miliţiilor chineze s-au urcat în bangka lui şi i-au luat captura "pentru a o mânca ei înşişi". Apoi, redevenind serios, îşi spune oful. "Am pescuit acolo de atâţia ani, acesta este teritoriu filipinez şi ne doare toată această situaţie", mărturiseşte Forones.
Un actor nou în joc: SUA
Deşi există un consens în rândul localnicilor cu privire la disconfortul cauzat de prezenţa Chinei în zonă, intrarea în joc a unui alt participant trezeşte dezbinare: este vorba despre Statele Unite, a căror luptă pentru a contracara influenţa celei de-a doua economii mondiale în Pacific ajunge şi în această zonă de pescuit filipineză.
În conformitate cu alianţa militară dintre Filipine şi SUA, principala economie mondială intenţionează să deschidă cinci baze militare temporare în arhipelag, una dintre ele chiar în Zambales, unde în octombrie anul trecut americanii au efectuat manevre militare comune cu armata filipineză.
Efren Forones crede că prezenţa militară americană în zonă, a cărei bază navală din Subic se afla la mai puţin de 50 de kilometri de Masinloc până la închiderea sa în 1992, le va prii localnicilor, deoarece ar putea convinge China să facă un pas înapoi.
În schimb, Dumaran este de părere că o astfel de situaţie "i-ar enerva pe chinezi". "Ar fi mai rău", prezice el.
Ambii sunt de acord cu faptul ca Filipine să-şi apere teritoriul, dar mai ales speră ca acest conflict să nu se agraveze şi să poată pescui liniştiţi pe ceea ce ei consideră a fi atolul lor. Cât mai departe şi cât mai feriţi de tensiunile geopolitice.
