DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play Windows Phone Store
CELE MAI NOI ȘTIRI ȘI ALERTE BREAKING NEWS: ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Inspecţia Judiciară o spune cu subiect şi predicat: Procurorii nu aveau nevoie de mandat pentru a intra în casa lui Dincă

Inquam Photos / Octav Ganea
procuror Cristian Ovidiu Popescu

Inspecţia Judiciară (IJ) anunţă că a clasat sesizarea din oficiu vizând activitatea judecătorului Constantin Cristinel Măceşanu, de la Judecătoria Caracal, magistrat care a semnat mandatul de percheziţie din noaptea de 25 spre 26 iulie pentru casa lui Gheorghe Dincă. Din detaliile oferite de IJ reies însă alte aspecte grave despre felul în care a acţionat procurorul de caz de la Parchetul Judecătoriei Caracal, Cristian Ovidiu Popescu.

În motivarea soluţiei de clasare inspectorii judiciari au reţinut următoarele:

"Instituţia judecătorului de drepturi şi libertăţi din Codul de procedură penală în vigoare nu este aceeaşi cu cea din sistemul inchizitorial francez unde judecătorul de instrucţie funcţionează ca un veritabil anchetator, fiind responsabil de aflarea adevărului. Judecătorul de drepturi şi libertăţi are, mai degrabă, aşa cum rezultă, de altfel, şi din denumirea sa, rolul de a garanta atât drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală, cât şi respectarea principiului proporţionalităţii şi al legalităţii.

Procedural, pentru admiterea sesizării, judecătorul de drepturi şi libertăţi trebuie să constate îndeplinirea oricăruia din cazurile şi condiţiile alternative prevăzute de art.157 C.pr.pen., respectiv existenţa unei suspiciuni rezonabile cu privire la săvârşirea unei infracţiuni de către o persoană ori la deţinerea unor obiecte sau înscrisuri ce au legătură cu o infracţiune şi se presupune că percheziţia poate conduce la descoperirea şi strângerea probelor cu privire la această infracţiune, la conservarea urmelor săvârşirii infracţiunii sau la prinderea suspectului ori inculpatului.

Concret, judecătorul de drepturi şi libertăţi, căruia în mod corect i se repartizaseră dosarele nr. …./207/2019 şi nr. …/207/2019, având ca obiect propunere percheziţie domiciliară, a procedat la verificarea condiţiilor prevăzute de lege pentru care se putea dispune respectivul procedeu probatoriu.

Astfel, în primul referat, întocmit de procuror Popescu Ovidiu Cristian, s- a solicitat încuviinţarea percheziţiei la adresele numiţilor …. - autorii mai multor fapte penale, motivat de faptul că, în timpul cercetărilor, s-a stabilit că minora s-a urcat, în com. Dobrosloveni, într-un autoturism marca …, cu numărul de înmatriculare OT …., deţinut de numitul ……….., existând, din probele administrate în cauză, suspiciunea rezonabilă că în respectivele imobile se găsesc bunurile descrise în referat.

Referatul în baza căruia s-a înregistrat următorul dosar, cel cu nr…../207/2019, conţine menţiunea că victima a făcut afirmaţii la serviciul 112 că, după urcarea într-un autoturism de culoare gri, şoferul a imobilizat-o şi a dus-o într-o încăpere care se afla într-o curte. De asemenea, procurorul a susţinut că din probele administrate în cauză, respectiv plângere şi declaraţie parte vătămată, rezultă suspiciunea rezonabilă că, în imobilele în care domiciliau numiţii Dincă Gheorghe şi ……, se găsesc urme care conduc la clarificarea situaţiei.

Prin urmare, scopul urmărit (şi arătat de judecătorul de drepturi şi libertăţi în dispozitivul încheierii) prin efectuarea perchiziţiei a fost acela de a identifica mijloace de probă privind dispariţia numitei Măceşanu Alexandra Mihaela, aspecte strict cu care fusese învestit.

Faptul că organele de urmărire penală aveau indicii că minora s-ar afla într-unul din respectivele imobile, excedează activităţii şi aprecierii judecătorului, nefiindu-i reliefat acest aspect nici prin referat, şi nici prin înscrisurile depuse la dosar.

Oricum, în ipoteza existenţei respectivelor indicii, organele de urmărire penală nu aveau nevoie de mandat de percheziţie, întrucât, fiind în posesia înregistrării convorbirii minorei cu operatorul serviciului 112 (din care se putea constata cu uşurinţă spaima acesteia) era evident că salvarea unei vieţi sau a integrităţii fizice nu se poate realiza prin emiterea unui mandat, ci prin luarea unor măsuri urgente cerute de starea de necesitate, chiar cu riscul săvârşirii unei fapte penale (spre exemplu violare de domiciliu), fiind, de altfel, o împrejurare care înlătură cea de-a doua dintre trăsăturile esenţiale ale infracţiunii, şi anume caracterul nejustificat.

Sub acest aspect, se constată că, de la caracterul inviolabil al domiciliului, prevăzut de 27 alin.l din Constituţie, legiuitorul, în considerarea dispoziţiilor art. 27 alin. 2 lit. b) din Constituţia României, care dădeau posibilitatea derogării prin lege de la dispoziţiile alineatului anterior, a consacrat în art.20 din Codul penal, starea de necesitate, instituţie care permite intervenţia atunci când acţiunea este necesară pentru înlăturarea unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane.

Faptul că judecătorul nu a dat indicaţii, în mandatele de percheziţie, ca procurorul să pătrundă în imobilele respective doar în intervalul orar 06.00-20.00, ci cu respectarea dispoziţiilor art.159 din Codul de procedură penală, text legal ce reglementează procedura efectuării percheziţiei imobiliare şi care consacră atât regula, cât şi excepţia intervalului în care se poate desfăşura, revenindu-i organului de urmărire penală opţiunea (transformată în obligaţie atunci când circumstanţele cauzei o impun) ca, în funcţie de datele pe care le are, să aprecieze şi să acţioneze în consecinţă.

Pe aceste coordonate, nu prezintă relevanţă, pe tărâmul activităţii judecătorului de drepturi şi libertăţi, faptul că procurorul avea posibilitatea pătrunderii chiar şi fără mandat, pe baza stării de necesitate preexistente sesizării instanţei de judecată.

În acelaşi registru, împrejurarea că a emis mandatele de percheziţie în care a menţionat că percheziţiile se vor desfăşura cu respectarea dispoziţiilor art.159 din Codul de procedură penală, nu a condus la temporizarea activităţilor specifice organelor de urmărire penală care puteau opta, în funcţie de incidenţa suspiciunii că, în spaţiul în care intenţionau să pătrundă, se afla o persoană a cărei viaţă sau integritate fizică erau puse în pericol, să intervină fără să mai aibă nevoie de vreun instrument de natura mandatului de percheziţie, cu atât mai mult cu cât era începută urmărirea penală pentru infracţiunea de lipsire de libertate, care este continuă, prelungită în timp, şi care putea cunoaşte, ca moment al epuizării, încetarea stării de lipsire de libertate printr-o intervenţie a organelor de urmărire penală.

…se constată, pe baza verificărilor prealabile efectuate în legătură cu aspectele semnalate, că nu au rezultat indicii de săvârşire a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a II-a din Legea nr. 303/2004 republicată, privind statutul judecătorilor şi procurorilor."

Inspectorii judiciari din cadrul Direcţiei de inspecţie pentru procurori au dispus începerea cercetării disciplinare faţă de procurorul Popescu Cristian Ovidiu de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal sub aspectul săvârşirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a II-a, constând în exercitarea funcţiei cu gravă neglijenţă. Secţia pentru procurori a CSM a încuviinţat solicitarea IJ de suspendare din funcţie a procurorului Popescu pe durata cercetării disciplinare.

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.