Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul formulat de procurorul Mocioi Alin Mihăiță împotriva hotărârii prin care Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii dispusese excluderea sa din magistratură.
Decizia Completului de 5 judecători, pronunțată în dosarul nr. 1590/1/2025, este definitivă și confirmă integral concluziile Inspecției Judiciare, care a solicitat sancționarea magistratului pentru modul arbitrar în care și-a exercitat atribuțiile. Instanța supremă a apreciat că recursul este neîntemeiat, menținând sancțiunea aplicată în temeiul art. 100 alin. (1) lit. e) din Legea 303/2004.
Potrivit comunicatului ÎCCJ, judecătorii au analizat faptele reținute de Secția pentru procurori a CSM și au constatat că procurorul nu a formulat cerere de abținere în dosarul unei persoane cu care avea o relație apropiată, a intervenit în mod nelegal pentru ca o plângere să îi fie repartizată, a dispus măsuri în privința unor persoane față de care exista atât o relație profesională, cât și una extraconjugală, și a schimbat nejustificat încadrarea juridică în dosarul penal instrumentat de el. Toate aceste conduite au fost interpretate drept încălcări ale obligației de imparțialitate și ale cadrului procesual, producând o atingere gravă onoarei profesionale și prestigiului justiției. Prin menținerea sancțiunii, Înalta Curte confirmă că mecanismele disciplinare interne au funcționat corect și riguros.
Faptele reținute și interpretarea instanței supreme
Judecătorii instanței supreme arată că procurorul a folosit funcția pentru a acorda un tratament preferențial uneia dintre părți, prin încălcarea normelor procesuale și prin intervenții motivate de relațiile personale pe care le avea cu persoanele implicate în cauza penală. Solicitarea adresată unui lucrător de poliție pentru a înregistra o plângere astfel încât dosarul să ajungă la el, instrumentarea cauzei în ciuda conflictului de interese evident și adoptarea unor decizii în afara prevederilor legale au constituit elementele centrale care au fundamentat sancțiunea disciplinară extremă. Instanța a reținut că aceste acțiuni au depășit orice limită a exercitării legale a funcției și au afectat grav încrederea publică în actul de justiție.
Înalta Curte subliniază, în motivare, că pretinderea sau acceptarea rezolvării unor interese personale sau ale altor persoane altfel decât în limitele legii reprezintă comportamente incompatibile cu statutul unui magistrat. În acest caz, magistratul nu doar că a ignorat obligația de abținere, dar a continuat să dispună măsuri procesuale într-o cauză în care avea o evidentă legătură personală cu una dintre părți. Conduita sa a fost calificată drept exercitare cu rea-credință a atribuțiilor, ceea ce a justificat menținerea celei mai severe sancțiuni disciplinare.
Contextul disciplinar: de la ancheta Inspecției la sancțiunea definitivă
Acest caz reprezintă una dintre cele mai ferme intervenții disciplinare din ultimii ani, fiind rezultatul unei acțiuni a Inspecției Judiciare ce a vizat patru abateri prevăzute de art. 99 din Legea 303/2004: afectarea prestigiului justiției, nerespectarea obligației de abținere, folosirea funcției pentru obținerea de tratament favorabil și exercitarea atribuțiilor cu rea-credință. În 11 iunie 2025, Secția pentru procurori a CSM a admis integral acțiunea disciplinară și a dispus excluderea din magistratură, decizie ce a putut fi atacată doar cu recurs la Înalta Curte.
Pe parcursul verii, Mocioi Alin Mihăiță a inițiat și un demers separat în contencios administrativ, solicitând anularea și suspendarea unor hotărâri ale CSM, însă acest litigiu nu a avut efect asupra procedurii disciplinare. Hotărârea ÎCCJ din 19 noiembrie 2025 consfințește definitiv încetarea calității sale de magistrat.
În comunicatul său, instanța supremă arată că sancțiunea definitivă de excludere reflectă funcționarea mecanismelor interne de control și este o garanție pentru părțile participante la procedurile judiciare că actul de justiție se desfășoară în condiții de deplină legalitate.
Comentează