O descoperire uriașă la intersecția dintre arheologie și inteligență artificială ar putea rescrie complet originile omenirii. Cercetătorii au folosit modele avansate de învățare automată pentru a reconstitui și traduce mii de tăblițe sumeriene deteriorate, scoțând la lumină o perspectivă tulburătoare asupra începuturilor civilizației.
Textele descifrate sugerează că oamenii nu ar fi fost creați ca o specie unitară, ci ca o formă de viață programată și împărțită pe roluri, concepută special pentru a servi anumite scopuri. O ipoteză șocantă, care, dacă se confirmă, ar putea zdruncina fundamentele istoriei cunoscute despre nașterea umanității.
Tăblițele sumeriene de acum 4 milenii
Timp de peste un secol, mii de texte sumeriene, descoperite în ruinele din Ur, Eridu și Nippur, au zăcut uitate în depozitele muzeelor.
Scrierea cuneiformă, cel mai vechi sistem de scriere cunoscut, era extrem de dificilă de tradus din cauza ambiguității simbolurilor și a lipsei de echivalenți moderni. Generații de cercetători au reușit să traducă doar fragmente, fără a putea reconstitui vreodată povestea completă. Totul s-a schimbat în 2025.
Noile modele de inteligență artificială (AI) sunt capabile nu doar să traducă semnele, ci să identifice simbolurile lipsă, să prezică fragmentele rupte și să compare dialectele din akadiană, babiloniană și sumeriana veche. Dintr-odată, tăblițele care fuseseră tăcute de patru milenii au început să dezvăluie detalii șocante, ignorate până acum ca fiind simple „mituri poetice”.
Tăblițele sumeriene și omenirea: Creație în serii și prototipuri
Odată restaurate și comparate de AI, tăblițele au dezvăluit un „plan” detaliat de creație, descriind sisteme de muncă, clasificări ale oamenilor și proceduri complexe care implicau sânge, lut și scop. Cel mai tulburător aspect este descoperirea mai multor povești privind originea lumii.
Tăblițele nu tratează omenirea ca o invenție unică. Dimpotrivă, ele folosesc termeni diferiți, fiecare legat de un rol sau o funcție specifică:
„Lut cu strălucire scăzută” (Clay of lower glow): O descriere care, conform contextului reconstituit de AI, se referea la oameni creați fără capacitatea de a se reproduce. Unii cercetători cred acum că aceștia au fost proiectați ca o forță de muncă temporară, destinată să fie înlocuită.
„Cei care nu se înmulțesc” (those who do not multiply): O limitare impusă în mod deliberat pentru a menține controlul divin.
Aceste referințe sugerează că oamenii au fost creați printr-un proces, nu un singur act, fiind modelați, ajustați și, uneori, erasați complet dacă nu îndeplineau funcția dorită. Omenirea, potrivit textelor, a fost separată de la bun început în scopuri distincte.
Bazele inegalității: Lulu vs. Sag Gig
Noua traducere a tăblițelor sumeriene oferă indicii că diviziunea ar putea merge dincolo de simpla ierarhie. AI a semnalat distincții clare între termenii utilizați pentru a descrie diferitele grupuri de oameni timpurii:
Lulu: Un termen tradus în general ca „om”.
Sag Gig (Poporul cu capete negre): O frază ignorată anterior, dar pe care AI a conectat-o la un pasaj separat ce descrie un grup creat pentru muncă grea, cu corpuri modelate din lut întunecat și ochi care nu pun întrebări.
Deși nu se poate spune cu certitudine dacă acestea erau diferențe fizice reale sau simbolice, distincția atât de clară sugerează o clasificare adâncă. Alte pasaje vorbesc despre „Lutul forței” (mineri și muncitori fizici) și „Sângele strălucirii” (preoți, cei responsabili cu ritualurile și înțelepciunea).
Potrivit cercetătorilor, rădăcinile inegalității ar putea fi mult mai vechi decât istoria înregistrată, provenind dintr-un sistem structurat de control care a atribuit roluri și limite specifice, intenționate, fiecărui grup.
Războiul divin și noile modele: Adapa
Tăblițele sumeriene dezvăluie, de asemenea, o luptă pentru controlul omenirii între zeii creatori.
Enlil, Comandantul Ordinului Divin, a văzut în primele creații un eșec și a decis să le șteargă printr-un Potop (descris ca o încheiere a proiectului), furios că oamenii deveneau prea numeroși și iscusiți, scrie gadgetreport.ro.
Enki, Zeu al Înțelepciunii, a intervenit, a salvat un singur om (Ziusudra/Utnapishtim/Noe) și a ordonat o revizuire a modelului.
Această „revizie” a dus la crearea lui Adapa, un nou prototip. Adapa era mai inteligent, capabil să se reproducă și nu era doar un sclav, ci un „Șef printre oameni”. Totuși, chiar și noua versiune a fost păcălită sau testată, pierzând șansa la nemurire.
Potrivit tăblițelor, nici după crearea lui Adapa nu a existat egalitate: unele linii de oameni au rămas „legate” și incapabile să evolueze dincolo de sarcinile lor, în timp ce altele, modelate după Adapa, au primit mai multă autonomie.
Tehnologia, o armă a diviziunii
Pe lângă mituri, AI a decodat linii care par a fi jurnale logistice, descriind instrumente și sisteme care nu aveau sens pentru epoca respectivă: vehicule cu aripi care „zburau prin foc”, „metal lichid” și „lumină care ardea pământul și nu lăsa carne în urmă”.
Aceste cunoștințe avansate nu au fost distribuite uniform. Unor grupuri umane li s-au dat aceste instrumente, în timp ce altora li s-a interzis chiar și să privească cerul.
Cercetătorii sugerează că tehnologia, în lumea antică, nu a fost un miracol, ci un instrument de control pentru a separa un tip de om de altul, solidificând o ierarhie strictă de la începutul existenței noastre.
Noile concluzii ridică o întrebare profundă: dacă originea speciei noastre a fost structurată și divizată de la bun început, ce facem cu adevărul despre ce versiune a omenirii trebuia să supraviețuiască?
Comentează