Interesul național și strategia de amânare practicată în problema doctoratelor

Profesorul universitar Mihaela Miroiu publică un editorial în Revista 22, sub titlul „Cine subminează interesul național?”. Aceasta declară că strategia adoptată de Guvern în cazul scandalurilor de plagiat este una de amânare, care vizează proceduri de prevenire, în vreme ce rezolvarea cazurilor identificate de presa de investigație este lăsată pe seama universităților.

„În acest moment, strategia adoptată este cea de amânare. Ministrul educației a formulat un proiect de HG care vizează mai degrabă proceduri de prevenire și contracarare viitoare și lasă centrul de greutate al problemei la universități(...). Sigur că se poate aplica și plagiatorilor deja dovediți, dar atât de lent încât luminița de la capătul tunelului se poate zări cam prin decembrie, când pleacă acest guvern și poate vin iarăși “ai noștri”. Nu spun că asta este intenția, dar în mod cert acesta ar putea să fie rezultatul. Amânăm. Poate nu mai este nevoie.”

În continuare, Mihaela Miroiu vorbește despre cei care crează „zidul de apărare” al lumii pseudo-universitare românești.

„Ce ne facem însă dacă “hienele justițiare”, incapabile să înțeleagă “interesul național”, sar iarăși pe ai noștri și insistă că toate prevederile de retragere a diplomelor celor care au plagiat, precum și cele referitoare la sancționarea conducătorilor de doctorat și a școlilor doctorale există deja în lege în forma ei nemutilată de alte OUG-uri și HG-uri, iar legea trebuie aplicată? Ei bine, atunci ne asigurăm că la nivelul Consiliului CNATCU conducerea încape pe mâini responsabile, respectiv cele ale noului președinte numit la sfârșitul săptămânii trecute, rectorul UBB, care, deși universitar serios, s-a dovedit simpatetic în 2012, în cazul Ponta, exact când Consiliul era plin de “justițiari”. Mai mult, am arătat bunăvoință legat de proasta reputație a CNE și l-am desființat fără să desemnăm altul, ca și când ideea de etică universitară este în sine periculoasă, nu cei care o calcă în picioare. (...) Acest tip de oameni, împreună cu politicienii care îi susțin, alcătuiesc un imbatabil zid în spatele căruia se construiește restul eșafodului competitivității, calității și onestității universităților românești.”