Premium
Este cel mai credincios youtuber din România, de departe. Vloggurile sale sunt vizionate de milioane de tineri, îndeosebi copii și adolescenți, dar și de maturi. Are cea mai mare vizibilitate în mediul online, este vedetă la Antena 1, joacă în filme de televiziune și în producțiile pentru cinema, este cântăreț, dar, mai presus de toate, este mărturisitor al credinței ortodoxe. Dorian Popa nu realizează niciun vlogg în care să nu îi mulțumească lui Dumnezeu pentru toate câte reușește, își face crucea ortodoxă cât mai des, iar pe toate le face cu credința în suflet și cu zâmbetul pe buze.
Este cunoscut pentru extravaganțele sale, pentru mașinile extrem de scumpe, pentru hainele, ceasurile și pantofii sport de lux pe care și le cumpără, dar, mai nou, și pentru un cățel pe care l-a salvat de la moarte și căruia i-a dedicate o melodie.
Dorian Popa spune în fiecare seară rugăciunea ”Tatăl nostru” și a acceptat invitația STIRIPESURSE.RO de a răspunde, în premieră, la întrebări legate strict de latura sa religioasă.
Cristi Șelaru: Vă identificați cu credința ortodoxă sau cu alta?
Dorian Popa: Sigur că mă identific cu credința ortodoxă. Îl simt pe Dumnezeu prezent în viața mea de când exist eu pentru că bunica mea din partea mamei a avut mare grijă să mă ducă la biserică duminică de duminică. Trebuie să recunosc că s-a dizolvat un pic din pasiunea pentru a merge săptămânal la biserică. Din varii motive, legate de presă și unele lucruri pe care le-am auzit și m-au făcut să trec credința în suflet decât în obiceiul de a merge duminica la biserică.
Cristi Șelaru: Există un hate asupra oamenilor care își manifestă credința. S-a manifestat și asupra dumneavoastră?
Dorian Popa: În ziua de azi, hate există din orice punct de vedere. Din păcate, hate-ul este din ce în ce mai intens. Cine are niște principii bine definite și prestabilite, nu se va abate de la ele, indiferent ce va auzi în stânga și în dreapta. Așa cum îmi place să spun, de cele mai multe ori invoc un verset care, pentru mine, este ghid în viață. Este vorba despre Luca 23:34 care spune: ”Tată, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac”.
Eu zic că, în viață, Doamne-Doamne a lăsat și cârcotași, și hateri, și toată paleta de tipologii de oameni, astfel încât noi să putem distinge și discerne răul de bine, să putem să învățăm din greșeli pentru fiecare dintre noi, la un moment dat, este și un mic hater, și un mic cârcotaș, și un mic invidios. Cel mai important este să învățăm din propriile greșeli și să devenim mai bun.
Cristi Șelaru: Valorile Europei sunt valori creștine, dar ”uniți în diversitate” este motto-ul care pare să schimbe de pe traiectoria ei tot ceea ce s-a construit până acum. Cum vă raportați la noua paradigmă europeană?
Dorian Popa: Mă trimite la ideea că dacă omul, în suflet, este credincios, bun și evlavios, cred că e mai puțin important cât de tare îți diversifică ”carcasa”, ca să numim corpul o carcasă, să numim imaginea noastră un ambalaj. Cred că ambalajul, carcasa, sunt mai puțin importante decât produsul din interiorul ambalajului. În cazul unui om, ca să mă detașez de metaforă, este vorba despre suflet. Nu consider că diversitatea este neapărat în clinci cu ortodoxia și creștinismul, cred că trebuie să fim atenți și să fim oameni buni în suflet. Ce facem cu exteriorul nostru ne privește pe fiecare dintre noi. Mare atenție!, atâta timp cât nu afectează în mod direct o terță persoană.
Cristi Șelaru: Influențați tinerii prin mărturisirile de credință repetate pe care le faceți?
Dorian Popa: Mi-ar plăcea să cred că tinerii care se uită la mine înțeleg că Dumnezeu este prezent în viața fiecăruia dintre noi și că, în mare parte, coordonează și ghidează ceea ce ni se întâmplă. Nu o fac neapărat pentru a da un exemplu. O fac pentru că, efectiv, sunt, de multe ori, copleșit de traseul pe care Dumnezeu l-a ales în viață pentru mine, copleșit în mod pozitiv, și simt nevoia să mulțumesc pentru că eu cred că este nevoie să mulțumești. Pentru mine, YouTube nu mai este un canal de social-media unde postez anumite lucruri. Eu îmi postez toată viața.
Apăi, eu în viața mea de zi cu zi, în acțiunile cotidiene, îi mulțumesc lui Dumnezeu. Ar fi culmea să nu pun asta pe YouTube doar pentru a mă gândi că, vezi, Doamne!, generez un hate. Nu pun asta tocmai pentru a fi un exemplu, ci pentru că se întâmplă natural în viața mea. Dacă, la rândul meu, reușesc să insuflu tineretului ideea că, totuși, Dumnezeu există și are grijă de oamenii buni, ar fi senzațional, ar fi un alt plus din toată ecuația asta.
Deși s-a diminuat masiv credința în Dumnezeu și propovăduirea credinței, cu siguranță nu a dispărut și nu va dispărea. Dar, este imperativ necesar să ne punem unul lângă altul și să reridicăm dorința de credință în Dumnezeu. Din cauza cumulului de întâmplări nefavorabile din ultimul timp, oamenii își pierd credința. Eu spun că Doamne-Doamne, Cartea Sfântă, ne învață să fim credincioși indiferent de situația în care ne află și să nu chestionăm existența lui Dumnezeu în viața noastră atunci când ne este cel mai greu. Teoretic, există două reguli foarte interesante pe care le-am auzit și eu prin viu grai, de la unul de la altul: este foarte important să spui ”Tatăl nostru” și atunci când îți merge cel mai bine, pentru că, de cele mai multe ori, oamenii au tendința să se roage atunci când le este greu. Greșit! Trebuie să te rogi atunci când îți este cel mai bine. Dumnezeu va ști că nu ești fățarnic, nu vii la nevoie, că ești acolo tot timpul. În al doilea rând, nu trebuie să ne pierdem credința atunci când ne este greu, gândindu-ne: ”aoleu, unde este Dumnezeu, de ce nu e aici cu mine?”. Ba, da, este!
Din orice lucru rău sau pe care noi îl numim rău, Dumnezeu vrea să învățăm un lucru bun și ar fi anormal și imposibil ca într-o viață de om să nu te mai întâlnești și cu momente rele, grele. Atunci trebuie să fim atenți, să nu chestionăm existența Domnului.
Nu vreau să fiu ipocrit, nu vreau să mă laud cu o legătură cu trimișii lui Dumnezeu pe pământ, ca să spun așa. Eu am legătură directă cu Bunul Dumnezeu și chiar vreau să specific și să subliniez asta pentru că nu aș vrea să generalizez, dar au existat întâmplări în viața mea care m-au făcut să chestionez credibilitatea anumitor persoane. Nu le-am auzit, nu le-am discutat, dar le-am simțit pe pielea mea. Dacă le-am auzit, le-am auzit de la alți oameni credincioși, dar nu din gura fețelor bisericești.
Cristi Șelaru: Simțiți nevoia să fie mai multe voci care să mărturisească public ortodoxia?
Dorian Popa: Din păcate, nu am simțit această nevoie. Nu știu dacă e un lucru bun sau nu. Consider că Dumnezeu este prezent în sufletele fiecăruia dintre noi. Chiar și cei care sunt rău intenționați, să știți că, de multe ori, tot la Dumnezeu ajung.
Nu am simțit eu nevoia în mod direct, dar sunt absolut sigur că Doamne-Doamne nu s-ar supăra pe noi dacă ar fi mai mulți care ar veni și ar spune ce fac ei, pentru că nu trebuie augmentat, trebuie să fim naturali. Sunt sigur că sunt, din 10 persoane, sunt 7-8 care își fac rugăciunea și sunt extrem de evlavioși, dar se feresc să o spună pentru a nu fi judecați. Probabil pentru a nu denota slăbiciune, cum mi s-a spus mie, uneori, că: ”domne, Dumnezeu, Dumnezeu, dar mai trebuie să iei și tu măsuri”. Nu e adevărat! Acolo este, de fapt și de drept, slăbiciunea, când iei tu măsuri și chestionezi faptul că Dumnezeu va rezolva anumite lucruri. De fiecare dată când către mine se îndreaptă energie negativă, eu nu o îndrept înapoi, nu respect principiul oglinzii, ba, mai mult, încerc să întorc bine pentru că știu sigur că Dumnezeu a programat pentru fiecare dintre noi un drum presărat cu bune și cu rele în funcție de cum suntem și noi în viață.
Ca să nu divaghez foarte tare, nu am simțit nevoia să fie mai mulți propovăduitori ai credinței. Consider că Dumnezeu a lăsat atâția cât trebuie.
Cristi Șelaru: Știu că faceți donații destul de frecvent. Aflu asta din vloggurile pe care le postați.
Dorian Popa: Ce dai, aia primești, e o regulă de bază. Dacă nu oferim, nu vom avea ce primi.
Cristi Șelaru: Considerați că cei care atacă biserica au un argument când pornesc la luptă împotriva bisericii și a lui Dumnezeu?
Dorian Popa: Nu aș vrea să o numesc chiar luptă împotriva lui Dumnezeu. Poate, de multe ori, este lupta împotriva greșelilor oamenilor.”
