Premium
Fostul candidat al PNL la Primăria Capitalei, Marian Munteanu, a explicat într-un interviu, pentru STIRIPESURSE.RO, care au fost culisele retragerii sale din cursa electorală. Munteanu susține că în jurul candidaților PNL la sectoare s-a creat un grup de interese extrem de puternic, care i-ar fi scos pe aceștia la atac împotriva lui.
Fostul candidat al PNL susține că dacă nu se retrăgea din cursă aveam riscul ca PNL să se rupă în trei bucăți, însă dacă ar fi avut puterea de decizie i-ar fi dat afară pe candidații la sectoare care au făcut jocuri subterane, în interesul unor organizații. De remarcat că Marian Munteanu nu vorbește nicio secundă despre adversari politici din afara partidului, ci doar de jocurile interne din PNL.
R: Domnul Munteanu, a doua retragere a dumneavoastră din postura de candidat la 16 ani distanță. De ce și care au fost motivele?
M.M. (face o pauză de 30 de secunde) Domnule, eu n-am avut nicio problemă. Mie atacurile respective mi se păreau nesemnificative, cred că ați observat că ușor, ușor le doboram unul câte unul, dar în interiorul organizațiilor, în special cele de sector, s-a creat o atmosferă, poate unii au folosit acest pretext pentru crea o anumită atmosferă. Eu nu am venit aici să afectez unitatea unui partid, să creez o ruptură sau mai multe rupturi. Vă dați seama, eu am venit să ajut, dacă în interior oamenii au luat-o, cum a zis și doamna Gorghiu unii hăis, alții cea. Băi, fraților, care e problema mea? Și atunci, întrucât m-a și rugat domnul Quintus: domnule, uite sunt problemele astea în partid... Nu exista procedură să mă retragă, cum să mă determine, pe ce motiv, că ce?
R. Dar v-au cerut și cei doi copreședinți să vă retrageți?
M.M. Cu toții au analizat, pentru că ce se întâmplă? Dacă eu în campanie ca primar general și în teritoriu, la sectoare, ăia spun că ăla nu-i bun, că aia, că ailaltă, ce campanie este aia? Pierdem! Adică se luptă contra mea ăia care ar trebui să facă parte din echipă?
Citește și: Alina Gorghiu dă cărțile pe față: Unii au fost hăis, alții au fost cea
R. Dar de ce nu v-au susținut? De ce nu v-au agreat?
M.M. Întrebați-i pe ăia, domnule, eu ce să le fac?
R. Ați avut discuții cu candidații la sectoare?
M.M. Ei și-au făcut de capul lor pe acolo, nu au vorbit cu mine. Au zis în presă, nu mi-au zis mie. Încă o chestiune: ei erau în sală când am fost propus. De ce nu au spus: domnule, noi nu vrem cu ăsta și cu asta basta! Domnule, nu vedeți o situație clară, ce Dumnezeu! Oamenii care au avut interes, din zonele respective, ca eu să nu ajung acolo, ca să nu se închidă robinetul s-au dat peste cap. Astfel cum vă explicați acest taifun? Ați mai văzut vreodată în România așa ceva pe un om? Păi și care este explicația? E cumva explicația că sunt eu hoț sau că o să fac rău bucureștenilor? I-ați văzut pe bucureșteni că au ieșit supărați: bă, a venit Marian Munteanu, dați-l afară! Niște băieți și fete au avut sarcină să creeze toată nebunia asta, să alimenteze o psihoză, să pună presiune, cum bine a observat chiar și domnul Quintus, la bază, adică la organizațiile locale. Ăia au zis: aoleu, pierdem! În mintea lor era că aș fi pierdut. Ei nu și-au dat seama nici măcar, așa, că noi sigur în echipă, dacă eram echipă și eram uniți câștigam la scor.
R. Păi și ce le-au putut spune aceste forțe oculte candidaților la sectoare ca să aibă o astfel de reacție?
M.M. Ei, hai că deja intrați în detalii (râde copios) . Mai gândiți-vă la un lucru: credeți că un partid politic are numai prieteni? Are rivali, are grupări care vor să îi fure locul, are o mulțime care stau la pândă. Partidul acesta, cu alianța noastră din care fac eu parte, câștiga tot în București! Ori chestia asta, cum să spun, era înfiorătoare pentru unii și pentru alții, dar, repet, este o bătălie și nu este dusă întotdeauna cu arme corecte. Dar dumneavoastră nu vi se pare, până să vorbți cu mine, vedeți că la două, trei zile se întâmplă o demență și cade câte o acuzație. Era simplu, mai stăteau două, trei zile și îi călcam în picioare! Ce putea să se întâmple, ce să apară? Să spună ăia că sunt nu știu ce colaborator? Îi zdrobeam în instanță!
Citește și: Alina Mungiu-Pippidi spune totul despre Marian Munteanu: Ce acuzații face
R. Nici măcar nu mai apucați să ajungeți în instanță că se terminau alegerile.
M.M. Nu, nu! Eu nu cred că ăia (judecătorii n.r.) ar fi avut curaj să judece pe fondul ăla, treaba lor, eu nu judec pe nimeni, dar aduceți-vă aminte de un referendum în care 7 milioane de oameni au votat într-un fel și 9 oameni de la Curtea Constitutională au votat altfel. Ei, aici sunt 11. Înțelelgeți? Deci, tu nu trebuie să ai electoratul orașului ăsta, tu trebuie să ai, să spunem așa o putere de ”convingere”.
R. Totuși, de ce v-ați retras domnule Munteanu?
M.M. Păi se rupea partidul în trei. Dacă sectorul ăla pleca în partea aia, celălalt în altă parte, mai veneau încă unii. Adică eu vin într-o campanie, într-un partid și echipa aia pleacă și spun că nu vorbesc cu mine. Ce fel de bătaie e aia? Adică noi mergem patru, cinci la război și mergem să ne luptăm și ăia doi fug în partea aia! Am vorbit cu oamenii și m-au rugat: domnule, ce ne facem în situația asta? Băi, fraților, eu nu am venit aici pentru mine, ce Dumnzeu, că este o copilărie! Eu am venit pentru un proiect pentru București și pentru perspectiva, pentru că Capitala ar trebui să fie un exemplu, să oprim odată furăciunea asta înfiorătoare!Dar ca să oprești furăciunea trebuie să ai un pic de curaj și mai ales să nu poată să vină cineva sau dacă vine să nu-l bagi în seamă, domnule, șefu, cu mormanul. Cu mine știu bine toți ăia care sunt agitați: cu mine nu ține! De 30 de ani încearcă cu mine și nu ține, că dacă ar fi ținut, de mult eram acolo.
R. Și atunci cum de ați ajuns candidat la PNL, dacă ăia nu vă doreau?
M.M. Pentru că această echipă a vrut să câștige alegerile și a făcut un pact cu societatea civilă, cu o parte a ei, cu asociațiile astea de pe direcția de gândire pe care le reprezint eu și au făcut pact politico-civic că împreună câștigăm, pentru că oamenii.
R. Liderii PNL nu știau de grupurile astea de interese care imediat și-ar da duhul ca să scoată din cursă?
M.M. Se pare că le-au subevaluat puterile! Și bătălia de dedesupt, aia a fost mai tare.
R. Vă referiți aici și la serviciile secrete sau doar la ONG-uri, la organizații?
M.M. Ce treabă am eu? Nu m-am ocupat eu de asta. Că dacă mă ocupam eu, nu se mai ajungea în situația asta. În primul rând, îi dădeam afară pe ăia care au făcut scandal. Repede! Pa, pa, pa! Și câștigam alegerile!
R. Adică pe candidații la sectoare?
M.M. Afară! Nu că nu ar mai fi fost doi, că după ce îl dădeam pe primul se oprea treaba!
R. Primul a fost Ovidiu Raețchi.
M.M. Domnule, nu mă interesează care a fost primul, ultimul. Afară! Mulți, puțini, nu mă interesează!
R. Ați spus lucrurile astea conducerii PNL?
M.M. Nu, nu! Eu n-am venit eu să fac discuții cu conducerea, pe care o respect. Oamenii au fost corecți, au încercat, ca dovadă faptul că au venit, m-au votat și dedesuptul lor a început viermuiala. Era o chestiune de time-ing. Ce ne facem, câte zile mai sunt? Dacă ne pleacă ăștia în timpul campaniei, s-a prăbușit campania. Și atunci, domnule, poate nu o să mai câștigăm la fel de mult, dar rămânem în cărți, că-i partid, atenție, eu sunt o persoană. Eu n-am niciun stres. Mă duc acum acasă sau mă duc și candidez repede, că deja ăștia ai mei mi-au strâns 8000 de semnături, mai pun încă 8000, mă duc la Capitală și câștig. Numai că nu fac asta, dintr-un singur motiv: aștept să îmi dea toate semnăturile, să am vreo 20.000 și le arăt, uite, că nu candidez. Ca să înțelegeți și voi în țara asta fără cinste, că trebuie să existe respect și că nu totul este să câștigi. Că decât să câștigi prin furt, mai bine să pierzi fiind cinstit!
R. Are șanse Cătălin Predoiu?
M.M. (face o pauză foarte lungă și răspunde râzând) Da, areee!
