În discursul său de astăzi, președintele Klaus Iohannis a anunțat că dorește să consulte populația României pe trei teme propriu-zise, dintre care ultimele două ar putea fi grupate în o singură întrebare. Astfel, dl Iohannis dorește să întrebe dacă dorim:
- să nu se mai poată legifera în sensul amnistiei și grațierii pentru fapte de corupție;
- să nu se mai poată legifera prin ordonanță de urgență în domeniul penal;
- să se extindă dreptul de a ridica obiecții de neconstituționalitate la ordonanțe de urgență dincolo de avocatul poporului.
Aceste trei teme trebuie înțelese sub două aspecte. Din punct de vedere constituțional, președintele speră ca, în cazul victoriei, orice legislație care contravine referendumului să fie anulată de către Curtea Constituțională.
Această speranță se bazează pe o teză a CCR formulată în momentul referendumului privind 300 de Parlamentari. Parlamentul, spune Curtea, poate să amâne indefinit legiferarea cerinței populare exprimată prin referendum valid dar nu poate legifera în contra acesteia. În cazul respectiv, interpretarea este că Parlamentul poate scădea numărul de parlamentari dar nu îl poate crește.
Această doctrină, trebuie să înțelegem, nu este scrisă în mod direct în Constituție ci este rezultatul unei interpretări. Interpretare a fost făcută într-un moment specific și reflectă, cu probabilitate, faptul că acea Curte era apropiată președintelui de atunci, Traian Băsescu.
În plus, spun mai multe voci, cultura politică predominantă în mediul juridic spune că suveranitatea poporului exprimată prin referendum nu poate fi înfrântă de către suveranitatea aceluiași popor exprimată prin Parlament.
Este important să înțelegem că această percepție nu este scrisă în Constituție și nici nu este considerată în teoria politică generală ca fiind esențială democrației. (Vedem de exemplu cum, în Marea Britanie, este extrem de clar că Parlamentul poate să legifereze în contra unui referendum popular și puțini ar considera acest lucru ca fiind automat nedemocratic.)
De aceea, inclusiv în cazul unui succes la referendum, președintele nu poate fi sigur ca acesta va avea efecte legale. Curtea Constituțională de acum nu este Curtea Constituțională de atunci și este posibil ca inclusiv cultura politică din mediul juridic să fi evoluat.
Din punct de vedere politic, este destul de evident că Președintele dorește o reafirmare a rolului său constituțional, erodat de către acte succesive emise în timpul guvernării PSD.
Un referendum valid și cu efecte legale ar constitui un mesaj puternic că funcția Președintelui încă mai contează în stat și Klaus Iohannis este cel mai potrivit să o exercite.
Nu în ultimul rând, o prezență mai mare la vot a publicului anticorupție este de presupus că va favoriza PNL și USR. Iar președintele ar putea spera că, prin contagiune, partidul său de origine va avea cel mai mult de câștigat.
Desigur, în cazul unui referendum invalid, președintele va plăti prețul politic, dar aceasta este altă discuție.
Cum rămâne cu #farapenali, referendumul USR și PLUS? Dacă privim propunerea președintelui din cele două perspective menționate mai sus vedem cum preluarea a inițiativei #farapenali este mai problematică. Din punct de vedere constituțional, Parlamentul poate să blocheze efectele #farapenali prin simpla inacțiune, fără să existe riscul ca Curtea Constituțională să oblige Parlamentul să legifereze pozitiv propunerea USR.
Din punct de vedere politic (electoral), inițiativa #farapenali servește în primul rând Alianței 2020. Aceasta este relativ apropiată în acest moment președintelui. Dar, în 2020, este foarte posibil să aibă un candidat propriu în turul întâi al alegerilor prezidențiale.
Comentează