"Imaginați-vă o uriașă stampă care trebuie reparată milimetric. Cam acesta este pacientul psihanalitic, o stampă destrămată mai mult sau mai puțin, care necesită migala lucrului milimetric", potrivit Mediafax.
Ioana Scoruș, născută în 1968, este psihanalist. A publicat o plachetă de versuri, două romane și o carte de interviuri. Revine cu acest volum de povestiri, douăzeci și unu la număr, în care nu e nimic clinic sau abisal, peste multe plutind doimonul scrisului: "încep să înțeleg care-i calea la capătul căreia aș putea deveni scriitor.";sau: "Cred că ăsta este sensul ultim al iubirii. Și al faptului – în cele din urmă imbecil – de a scrie".
Într-un interviu acordat lui Cristian Pătrășconiu, spunea despre "poveștile" pe care le aude un psihanalist: "Le aude, le ascultă, le simte, le trăiește, le analizează, deseori le visează, le digeră, le mentalizează, le lasă să se disipeze ca apoi să revină la ele și tot așa. Tocmai asta își propune să reușească analiza personală, să transforme Inconștientul viitorului terapeut în conștient, lăsând spațiu conținuturilor inconștiente ale pacientului. Analistul este depozitarul a tot ceea ce pacientul așează în terapeut, iar acesta din urmă reușește să conțină, fragmente pe care le metabolizează, le transformă. Pe unele le uită, poate pe cele mai multe, dar oricum reapar, în alte ședințe, astfel încât nu se pierde prea mult. Re-dai pacientului tău ceea ce a proiectat în tine, ceea ce a deplasat pe tine, ceea ce nu poate conține în sine însuși, ceea ce e prea fragmentat, dar re-dai într-o formă metabolizată și metabolizabilă, conferi sens – sensul livrat, într-o primă instanță, tocmai de către pacient – iar toate astea ajung să fie introiectate, asimilate, re-așezate. Când ai în spate o analiză reușită, o formare teoretică solidă și suficienți ani de practică, lucrul ăsta nu este împovărător, face parte din meserie și atâta tot. Imaginați-vă o uriașă stampă care trebuie reparată milimetric. Cam acesta este pacientul psihanalitic, o stampă destrămată mai mult sau mai puțin, care necesită migala lucrului milimetric."
Editorii prezintă: "Aflat în pragul vârstei a treia sau chiar în mijlocul ei, fiecare narator din volumul de povestiri al Ioanei Scoruș face o confesiune, fie autoironic, fie cinic, deseori înflăcărat, dar mereu însoțit de o mult mai tânără femeie, căci nedreptatea îmbătrânirii poate fi amăgită doar alături de o parteneră în floarea vârstei. Uneori, totul se face țăndări, precum cupa de cleștar a unui împărat al Japoniei, păstrată într-un muzeu londonez și furată pentru a-i oferi iubitei un ceai verde japonez. Alteori, viața continuă chiar și în urma unei tragedii: din disperarea morții soției însărcinate se naște o carte semnată de autor cu un pseudonim feminin. Dar ce te faci când pseudonimul prinde viață și afli că femeia respectivă chiar există? Și ce te faci când știi totul despre Pound, când regizezi un mare spectacol pentru a-ți impresiona iubita, ea însăși scriitoare, dar nu ai reușit să-i înțelegi cartea? Povestire cu povestire, Freud Museum explorează relația de unu la unu, singura capabilă să revitalizeze interesul pentru viață."
Ioana Scoruș - "Freud Museum. Povestiri". Editura Polirom, colecția Egoproză. 332 pag.
Comentează