Premium
Preşedintele României, Klaus Iohannis, a semnat miercuri, 25 martie, cererea de reexaminare asupra Legii privind modificarea şi completarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006.
Camera Deputaţilor a adoptat la sfârşitul lunii februarie un proiect de lege pentru modificarea Legii vânătorii. Una dintre principalele modificări este că se permite vânătoarea pe terenurile proprietate privată fără acordul proprietarilor, iar perioada de vânătoare pentru anumite specii de păsări este majorată cu până la trei luni. O parte a societăţii civile i-a cerut preşedintelui Klaus Iohannis să nu promulge această lege deoarece încalcă dreptul la proprietate şi va aduce după sine un adevărat măcel în rândul păsărilor cântătoare şi periclitarea altor specii, iar România riscă declanşarea procedurii de infringement, fiind avertizată deja de Uniunea Europeană. În plus, ornitologii cer interzicerea vânătorii păsărilor cântătoare, România fiind printre ultimele ţări din UE care mai permite asta.
Textul integral al cererii:
Domnului Călin POPESCU-TĂRICEANU
Preşedintele Senatului
În temeiul articolului 77 alineatul (2) din Constituţia României, republicată, formulez următoarea
CERERE DE REEXAMINARE
asupra
Legii privind modificarea şi completarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006.
Legea transmisă spre promulgare aduce o serie de modificări şi completări Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006. Intervențiile legislative adoptate în cuprinsul acestei legi considerăm că sunt de natură să aducă atingere unor drepturi fundamentale prevăzute de Constituție, cum este dreptul de proprietate, să afecteze protejarea unor specii cinegetice și, în consecință, să antreneze declanşarea unei noi proceduri de infringement împotriva României. De asemenea, în opinia noastră, Legea privind modificarea şi completarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, în forma transmisă la promulgare, ridică și probleme de ordin tehnic - legislativ, precum și de respectare a procedurii parlamentare de adoptare a legilor.
Astfel, prin modificările aduse prevederilor articolului 4 alineatul (1) din Legea nr. 407/2006 (Art.I pct. 2 din legea transmisă la promulgare) se înlătură, pentru vânători, obligaţia de a avea consimţământul proprietarului terenului pe care se desfăşoară vânătoarea, al asociaţiei de proprietari sau al celui mandatat de aceştia în acest scop, instituindu-se, astfel, vânătorilor un drept de servitute legală asupra terenurilor aflate în proprietatea altor persoane. Considerăm că o astfel de prevedere contravine flagrant dreptului de proprietate, consacrat de art. 44 din Constituţia României, republicată. Totodată, constatăm că dreptul de proprietate, garantat de art. 44 din Constituţie, republicată, este încălcat şi prin introducerea, la articolul 15 din Legea nr. 407/2006 a alineatului (72)-art. I pct. 18 din lege -, potrivit căruia „Proprietarii şi administratorii terenurilor cuprinse în fondurile cinegetice au obligaţia de a permite amplasarea gratuită a instalaţiilor vânătoreşti temporare, care nu afectează folosinţa de bază a terenurilor”. În consecință, considerăm că modificările și completările dispozițiilor menționate anterior, dar și a celor conexe acestora afectează grav dreptul de proprietate și, prin urmare, se impune reanalizarea acestora în acord cu prevederile Constituției.
Constatăm, de asemenea că, prin modificarea Anexei 1 a Legii nr. 407/2006, perioadele de vânătoare pentru o serie de specii de păsări au fost prelungite. O asemenea reglementare contravine însă legislației europene în materie și poate conduce la declanșarea de sancțiuni pentru statul român. În acest sens, menționăm că emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/2010 pentru modificarea şi completarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006 - prin care au fost stabilite actualele perioade de vânătoare - a fost determinată de declanşarea unei proceduri de infringement împotriva ţării noastre, Comisia Europeană reținând că „prin stabilirea unor perioade de vânătoare care nu asigură un regim complet de protecţie, România nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute la art. 7 alin. (4) din Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice”. Or, prelungirea perioadei de vânătoare pentru aceste specii de păsări, care, în ţările vecine, membre ale Uniunii Europene, este interzisă complet - speciile respective fiind considerate un bun public de interes naţional şi internaţional – ar avea ca efect juridic, practic, revenirea la reglementarea anterioară, situație ce este susceptibilă să atragă declanşarea unei noi proceduri de infringement împotriva României. Prin urmare, ținând cont de faptul că România a transpus deja în legislaţia naţională Directivele şi Regulamentele europene în materia vânătorii şi a protecţiei speciilor cinegetice, atât prin ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2010, cât și prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 154/2008 – aceasta din urmă fiind încă în dezbaterea Parlamentului -, precum şi de prevederile articolului 148 alineatul (4) din Constituţia României, potrivit căruia „Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării”, considerăm că promulgarea Legii privind modificarea şi completarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, în forma actuală, nu este oportună întrucât ar putea expune România unei serii de sancţiuni financiare şi administrative.
Totodată, semnalăm că Legea privind modificarea şi completarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, în forma transmisă la promulgare cuprinde 63 de modificări şi completări asupra unei legi care conţine numai 58 de articole. În opinia noastră, această modalitate de intervenție legislativă substanțială asupra unui act normativ contravine prevederilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, potrivit cărora „Modificarea sau completarea unui act normativ este admisă numai dacă nu se afectează concepţia generală ori caracterul unitar al acelui act sau dacă nu priveşte întreaga ori cea mai mare parte a reglementării în cauză; în caz contrar actul se înlocuieşte cu o nouă reglementare, urmând să fie în întregime abrogat”. În acest sens, considerăm că nici sub aspectul condiţiilor de elaborare a actelor normative, legea nu poate fi promulgată. De altfel, această modalitate tehnic-legislativă defectuoasă utilizată la elaborarea prezentei inițiative legislative s-a reţinut şi în Raportul Comisiei pentru agricultură, silvicultură şi dezvoltare rurală a Senatului care, în calitate de prima Cameră competentă, a respins această lege. Din această ultimă perspectivă, considerăm că Legea privind modificarea şi completarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2007, fiind adoptată numai de către Camera Deputaților, nu respectă procedura parlamentară de adoptare a legilor și contravine jurisprudenței constante a Curții Constituționale, potrivit căreia legea este un act ce trebuie adoptat de Parlament și în conformitate cu principiul bicameralismului consacrat de prevederilor art. 61 alin.(2) din Constituție, republicată.
Având în vedere necesitatea clarificării aspectelor de mai sus şi ţinând cont de competenţa legislativă exclusivă a Parlamentului, vă solicit reexaminarea Legii privind modificarea şi completarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006.
