Premium
Publicistul Ion Cristoiu afirmă că Dosarul Revoluţiei a murit în tăcere, fără ca nimeni să reacţioneze, după ce instanţa supremă a cerut vineri procurorilor Parchetului militar să scoată în termen de cinci zile, cele mai importante probe din dosar, considerate ca nelegale.
Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:
Vineri, 9 octombrie 2020, întreaga presă a reprodus Comunicatul primit de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care anunţa decizia luată de judecătoarea Florentina Dragomir în legătură cu Dosarul Revoluţiei, cum a fost denumit de jurnalişti dosarul prin care Secţia Parchetelor Militare de pe lângă ICCJ i-a trimis în judecată pe Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu şi Ioan Rus sub acuzaţia de crimă împotriva umanităţii prin crearea şi dezvoltarea Diversiunii Teroriştilor din decembrie 1989, diversiune care a avut drept rezultat 853 de morţi şi 2.157 de răniţi.
Decizia, luată în stadiul de Cameră preliminară, constă în retrimiterea Rechizitoriului la Parchet pentru ca procurorii care au instrumentat Dosarul să înlăture mai multe probe, considerate de judecătoare ca iregularităţi, şi să refacă în acest sens Rechizitoriul în termen de cinci zile. În caz contrar, dosarul va fi restituit la Parchet.
Despre Rechizitoriul din 5 aprilie 2019, prin care Ion Iliescu a fost făcut răspunzător penal pentru morţii şi răniţii rezultaţi din Diversiunea Terorişti din decembrie 1989 am scris pe cristoiublog.ro şi am vorbit la TV în numeroase rânduri. În ipostaza de cercetător al Evenimentelor din decembrie 1989, timp de 30 de ani, am publicat eseuri, documente, interviuri, am facilitat traducerea de cărţi faimoase, precum Căderea lui Ceauşescu de Radu Portocală şi România, 1989. Autopsia unei revoluţii eşuate, de Malgosha Gago şi Willy Golbérine, am lansat şi impus în spaţiul public teza Loviturii de Stat militare din 22 decembrie 1989, între orele 11 - 16, pe baza unui interviu celebru luat lui Victor Stănculescu, iniţiatorul Loviturii, cel care a predat însă Puterea lui Ion Iliescu la întâlnirea de la MApN, ora 16. Toate textele mele, cărora li se vor adăuga câteva studii uriaşe (unul despre Cum a fost manipulată presa lumii în decembrie 1989 şi altul despre Chipul teroristului în presa noastră şi în presa străină ) urmează să fie strânse în patru volume de publicat la editura Mediafax. Printre altele, m-am preocupat, încă din 1990, de Diversiunea cu teroriştii. Concluzia cercetărilor mele de 30 de ani a fost că Teroriştii n-au existat. Da, au fost persoane care au tras focuri de diversiune, pentru a face Armata să creadă că se luptă cu comandouri de fanatici, dar terorişti sângeroşi, care voiau să răstoarne noua Echipă, aşa cum i-a prezentat la vremea respectivă şi continuă să-i prezinte Ion Iliescu, n-au existat. A fost vorba de o Diversiune pusă la cale de Armată, pentru a scăpa de acuzaţiile (reale) aduse în legătură cu masiva implicare în reprimările de la Timişoara şi Bucureşti, şi acceptată de Ion Iliescu (nu ştiu dacă alţi membri ai echipei CFSN au cunoscut asta) pentru:
1) A crea atmosfera favorabilă Executării lui Nicolae Ceauşescu prin prezentarea teroriştilor drept forţe loiale lui Nicolae Ceauşescu, legate de acesta printr-un Jurământ, (ca să vezi! forţele loiale nu-l apăraseră pe Nicolae Ceauşescu până în 22 decembrie 1989, acum, că Nicolae Ceauşescu era arestat la Târgovişte, s-au apucat să lupte pentru el ). Aceste forţe loiale ar fi transmis lui Ion Iliescu Mesajul că depun armele doar când vor fi absolvite de Jurământ. Altfel spus când la TVR se vor prezenta secvenţe cu cei doi morţi.
CUTREMUR în USR: unul dintre membrii fondatori a DEMISIONAT în semn de protest
2) A abate atenţia românilor de la cucerirea pas cu pas a Puterii. În timp ce românii se ascundeau prin case de teama teroriştilor, Ion Iliescu înfiinţează CFSN, preia prin el Puterea în stat şi coordonează înfiinţarea de Consilii şi Comitete FSN în toate judeţele şi toate localităţile. Începând cu ora 22.30, pe 22 decembrie 1989, când se va da citire la Radio şi TVR, Comunicatului de constituire a CFSN condus de Ion Iliescu, încep să curgă din toată ţara telegrame de adeziune la Noua echipă. Nicolae Ceauşescu fusese înlocuit cu Ion Iliescu!
3) A-i ţine pe români departe de stradă, pentru ca aceştia să nu se apuce de mitinguri de protest faţă de confiscarea Revoluţiei. În 26 decembrie 1989 era anunţat un miting anti-Iliescu în Piaţa Republicii. O întreagă maşinărie propagandistică e pusă în mişcare pentru a contracara ţinerea mitingului prin prezentarea lui ca o provocare teroristă. Disperarea e atât de mare încât e folosită împotriva mitingului Doina Cornea, adusă de la Cluj la TVR, ca să ceară tinerilor să stea în case, dacă nu vor să fie masacraţi de teroriştii care aveau nevoie de un miting ca să tragă în plin.
4) A se legitima ca nou Conducător. Practic Ion Iliescu nu mişcase un deget în zilele de proteste dintre 15 şi 22 decembrie 1989. Nu îndrăznise nici măcar să trimită un mesaj de susţinere celor de la Timişoara, nu fusese la Baricadă, nu intrase în sediul CC. Pe drept cuvânt, mulţi bucureşteni se întrebau de temeiul pentru care el s-a autoproclamat noul şef al Statului. Diversiunea cu teroriştii dintre 22 şi 26 decembrie 1989 i-a folosit lui Ion Iliescu pentru a se prezenta drept Salvatorul Naţiunii de la Pericolul întruchipat de Contrarevoluţie. Nu făcuse nimic până în 22 decembrie 1989. Da, dar după 22 decembrie 1989 a făcut totul conducând Lupta cu teroriştii.
Încă din 1990, dat fiind numărul uriaş de victime de după 22 decembrie 1989, s-a pus problema tragerii la răspundere a celor responsabili de aceste crime.
Investigaţiile penale au vizat, de-a lungul timpului, soluţionarea cazurilor individuale de responsabilităţi. Cine şi în ce împrejurări a tras în cineva, luându-l drept terorist. Timp de 30 de ani, niciun procuror n-a avut curajul să treacă de la cazurile individuale la cei care răspundeau la nivel înalt de uriaşul număr de morţi şi răniţi prin emiterea şi crearea Diversiunii Teroriştii din decembrie 1989.
Prin Rechizitoriul din 5 aprilie 2019, un grup de procurori militari stabileşte pe bază de probe că responsabilul penal de Diversiune atât prin faptul că era conducătorul statului după 22 decembrie 1989, cât şi prin acţiuni directe e Ion Iliescu. Citez din Rechizitoriu:
„Inculpatul Iliescu Ion, ca iniţiator şi coordonator al comandamentului unic de conducere (organism politico-militar), iar mai apoi în calitate de preşedinte al CFSN (care şi-a subordonat întreaga forţă militară a României), prin apariţiile sale în mod sistematic la TVR şi comunicatele CFSN, a contribuit în mod direct şi nemijlocit, prin dezinformări, la generarea şi amplificare psihozei terorist-securiste, cauză principală a survenirii de numeroase decese şi răniri de persoane, începând cu data de 22 decembrie 1989.”
De aceea pe 5 aprilie 2019 Ion Iliescu e trimis în judecată pentru crime împotriva umanităţii.
Toată lumea era convinsă că în fine, cel puţin din punctul de vedere al Parchetului General, s-a descoperit şi s-a stabilit Adevărul despre teroriştii din decembrie 1989. Ar fi urmat un Proces lung şi complicat. Pe parcursul său Ion Iliescu şi Gelu Voican Voiculescu ar fi avut prilejul să se apere în faţa opiniei publice, evident cu alte argumente decât lozincile despre Revoltă spontană şi Golul de Putere. Poate că la finele Procesului Ion Iliescu era achitat. Chiar şi în acest caz, nimeni n-ar mai fi putut susţine că nu s-a descoperit Adevărul despre Terorişti. Dacă Ion Iliescu era condamnat, adevărul se referea la responsabilitatea sa în Diversiune.
Dacă era achitat, Ion Iliescu era absolvit penal de o acuzaţie adusă de opinia publică de 30 de ani.
Tărăgănat timp de 30 de ani, spre exasperarea românilor, Dosarul Revoluţiei ar fi fost soluţionat.
Trimis în instanţă, Dosarul provoacă două mari surprize:
1. ICCJ îl ţine în Camera preliminară timp de un an şi jumătate, din aprilie 2019 pînă în octombrie 2020. Asta face ca dosarul să fie uitat.
2. Vineri 9 octombrie 2020, prin decizia judecătoarea Florentina Dragomir, dosarul e practic desfiinţat.
Aşa cum am zis într-o intervenţie la Aleph News, judecătoarea a trimis dosarul la Parchetul militar pentru ca procurorii să scoată în termen de cinci zile, cele mai importante probe din dosar, considerate ca nelegale. Printre ele se numără şi
„Rapoartele întocmite de Comisia Senatorială privind evenimentele din decembrie 1989, Sinteza aspectelor ce rezultă din analizele efectuate de parchetul militar în perioada 1990-1994 în cauzele privind evenimentele din decembrie 1989, punctul de vedere preliminar al SRI privind evenimentele din decembrie 1989, Documentarul privind Marele Stat Major din cadrul M.Ap.N., «Cartea revoluţiei române. Decembrie 1989» de Sergiu Nicolaescu, documentele de arhivă ale Statului Major General privind evenimentele din decembrie 1989 cu referire la acţiunile întreprinse de Direcţia de Cercetare a Armatei pentru perioada 17.12–31.12.1989, datate mai 1991.”
Documentele excluse ca probe sunt însă documente ale unor înalte autorităţi ale statului Român. Ele s-au bazat pe anchete şi documente oficiale. Comisia senatorială de anchetă a realizat un Raport pe baza a sute de declaraţii făcute sub jurământ de toţi cei implicaţi în Evenimente. Aceste declaraţii au fost desecretizate şi folosite în dosar ca probe.
De ce sunt ele vitale pentru Dosar?
Pentru că aparţin unor persoane care, la ora redeschiderii Dosarului Revoluţiei erau moarte. Fireşte, procurorii au convocat la Parchet pe cei care mai erau în viaţă. Mărturiile cele mai importante sunt însă în declaraţiile din faţa Comisiei senatoriale. Scoaterea lor din rândul probelor înseamnă practic distrugerea Dosarului. Responsabilitatea lui Ion Iliescu îşi are temeiul şi în condiţia sa după 22 decembrie 1989 de Conducător al ţării. Pentru a demonstra asta, Rechizitoriul a apelat la declaraţiile făcute la Comisia senatorială de membrii echipei Ion Iliescu: Silviu Brucan, Nicolae Militaru. Cum să obţină Parchetul de la cei morţi declaraţii? Convocându-i din mormânt?
Şi astfel Dosarul Revoluţiei a murit de-a binelea.
Şi cu el au murit a doua oară cele 853 de victime ale Diversiunii cu teroriştii de care e responsabil Ion Iliescu.
N. B. Au murit în tăcere, deoarece puţini dintre cei care au pledat până acum pentru aflarea Adevărului despre decembrie 1989 au tresărit la vestea privind moartea de -a binelea a Dosarului Revoluţiei prin decizia judecătoarei Florentina Dragomir de la ÎCCJ”.
NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro.
