”În campania angajată de PSD pentru cucerirea Puterii, în urmă cu deja 3 ani, una dintre temele principale de atac la adresa regimului Băsescu a fost ceea ce Victor Ponta şi Crin Antonescu numeau slugărnicia faţă de americani, slugărnicie care – susţineau respectivii – a dus la o unilateralizare a politicii noastre externe. Avîndu-şi temeiul în nişte scrieri pe blog ale lui Adrian Năstase, la vremea respectivă un fel de Marx al PSD încă nearestat, concepţia de politică externă a Partidului - Stat prevedea măsuri spectaculoase de deschidere a României şi spre Răsărit: Moscova, Beijing. Ea presupunea, de asemenea, ceea ce Adrian Năstase cînta drept o poziţie demnă în UE şi în NATO.
Cu sprijinul neprecupeţit al lui Crin Antonescu, PSD a parvenit la Putere, iar Victor Ponta a ajuns premier.
De la cocoţarea sa într-un fotoliu prea înalt pentru picioruşele sale de piticanie politică, Victor Ponta a dus o politică de reorientare a României către China şi Rusia.
L-a primit pe premierul Chinei la Bucureşti cu o slugărnicie unsuroasă, produs al unui infantilism politic de esenţă. Orice român cît de cît lucid, căruia ţuica şi mititeii baronilor locali nu i-au atins centrii vitali, s-a simţit jenat nu de faptul că premierul chinez reprezenta o ţară comunistă, ci aberația că beneficia de linguşiri de ţară bananieră, care nu se mai produc de mult nici măcar în Caraibe.
Au urmat surîsuri către Moscova.
Din nevoia de a fi starletă mediatică, ceva asemănător nevoii de urca pe scenă ca Femeie cu barbă, care-i defineşte întreaga viaţă de demnitar, Victor Ponta şi-a dorit o întîlnire cu Vladimir Putin la Moscova. Pentru această lovitură de imagine, a fost în stare să meargă la Soci, ca un vizitiu de troică rusească, într-un moment în care Occidentul devenise suspicios faţă de Moscova”, scrie Ion Cristoiu, în editorialul din EvZ.
Comentează