Premium
Jurnalistul Ion Cristoiu susține că în cazul unei condmnări a lui Liviu Dragnea, oamenii controlați de SRI, din interiorul PSD se vor activa, iar principalul artizan al ruperii PSD va fi fostul premier Mihai Tudose.
Așa cum am mai scris, regizorii din culise, în frunte cu Klaus Iohannis, mizează pe condamnarea lui Liviu Dragnea. O grupare din PSD, aflată de la început în subordinea SRI (Mihai Tudose și toți parlamentarii PSD trecuți prin Înalta Școală de Drepți! Culcat! a SRI), va folosi condamnarea, chiar dacă doar în primă instanță, pentru a se rupe din PSD. Parcă și văd, în cazul unei condamnări, pe Klaus Iohannis ieșind în fereastra de la Cotroceni și rînjind la penali, cerînd demisia lui Liviu Dragnea din funcția de președinte al Camerei, armata de TeFeLiști blocînd sediile PSD pentru a cere plecarea penalului Liviu Dragnea. Ar fi pretextul ideal pentru Gruparea condusă de Mihai Tudose de a se văicări că nu mai poate trăi într-un partid condus de o dublu condamnat.
Desigur, acesta e Planul.
Să admitem însă că Scenariul de la Cotroceni reușește.
Dacă la Moțiunea de cenzură din iunie 2015, Planul nu i-a ieșit lui Klaus Iohannis, peste cîteva luni, profitînd sau poate chiar provocînd Tragedia de la Colectiv, și-a adus la Putere Guvernul Meu. Pentru interesul național a fost una dintre cele mai mari lovituri postdecembriste. Lipsit de majoritate parlamentară, venind la Victoria pe ușa din dos, și nu pe cea din față, a alegerilor parlamentare, alcătuit peste noapte, Guvernul Dacian Cioloș a reușit să compromită pentru multă vreme formula – altfel viabilă – a unui Guvern tehnocrat în Rom'nia. Dezastrul care – am mai spus – nu și-a avut cauza atît în Dacian Cioloș, cît în condițiile imposibile în care a lucrat Guvernul tehnocrat a dus la o altă lovitură dată interesului național:
PSD a obținut în alegerile din 2016 o majoritate zdrobitoare.
Doar în mai 1990 un partid a mai obținut un asemenea succes. Scena politică s-a dezechilibrat. În istorie nu există ce-ar fi fost dacă. Jucîndu-ne totuși cu acest ce-ar fi fost dacă, ne dăm seama că intervenția lui Klaus Iohannis a violat mersul vieții. Dacă nu erau lucrăturile lui Klaus Iohannis, Guvernul PSD și-ar fi dus mandatul pînă la capăt. Ar fi reușit să facă ceva din programul de guvernare și s-ar fi erodat. Nu știm dacă ar fi pierdut alegerile. Sigur e că le-ar fi cîștigat la o diferență mică față de PNL. Și astfel nu numai c-ar fi fost posibil un Guvern al Dreptei, dar PSD, conștient că în orice clipă poate să piardă majoritatea, ar fi fost mult mai atent la administrarea țării.
Lovitura prin care se încearcă debarcarea Guvernului PSD și aducerea unui Guvern al Meu înseamnă plecarea PSD de la Guvernare și instalarea unui Guvern al Meu al lui Klaus Iohannis. În condiițiile Constituției existente, alegerile anticipate sînt practic imposibile. Cum ar arăta un Guvern al Meu? Păi el ar trebui să fie alcătuit din Gruparea Mihai Tudose din PSD, din PNL, USR, PMP, Partidul lui Ponta, UDMR și Minorități. Premier ar fi cineva de la PNL, mai mult ca sigur Ludovic Orban. Vicepremieri ar fi Victor Ponta, Tudor Barna, Eugen Tomac. Ministrul de Interne ar fi Cosette Chichirău, pe motiv că știe să filmeze cu telefonul mobil, iar la Sănătate, Nicușor Dan, pentru că-i place să se scobească în nas. Mihai Tudose ar fi ministru Culturii, pentru că are experiență în domeniu: și-a plagiat Teza de doctorat fără să i se întîmple nimic. Ministru de Externe ar fi Raluca Turcan, pentru că oricum a făcut facultatea la Moscova. Își imaginează cineva un Guvern alcătuit de Ludovic Orban, Teodor Barna, Eugen Tomac, Victor Ponta și UDMR? Un Guvern sprijinit de o majoritate în care Raluca Turcan ar sta cot la cot cu foștii miniștri PSD, Traian Băsescu ar trebui să se pupe cu Victor Ponta, iar Cosette Chichirău cu Nicolae Bădicioiu?
