Premium
Semnalăm astăzi o apariție editorială de excepție! Gazetarul Ion Cristoiu publică nu unul, ci două volume despre schimbarea regimului comunist din anul 1989. „În decembrie 1989 a căzut doar Ceaușescu. Comunismul n-a căzut”, este părerea acestuia.
Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat. Volumul 1 și Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat. Volumul 2, apărute la editura Mediafax, 2021, apar într-un format premium, având o copertă și o hârtie de calitate. Cele două volume nu sunt ceva pur întâmplător în biografia lui Cristoiu. Ele vin în urma unor volume publicate anterior de autor despre atmosfera acelor ani tulburi, intitulate O lovitură de stat prost mascată. Proză politică, Adevărul Holding, București, 2010 și Mascarada de la Cotroceni. Proză politică, Adevărul Holding, București, 2011. Pe lângă acestea mai trebuie menționate și diverse articole scrise de autor sau dezbateri la care a participat, care nu apar în amintitele antologii. Nu trebuie uitate nici interviurile cu personajele implicate direct în schimbarea sângeroasă de regim, dar, în special am spune, atitudinea mereu curioasă față de astfel de fapte avută de autor.
Un talmeș balmeș bine regizat arată preocuparea constantă avută de Ion Cristoiu în cercetarea acelor fapte istorice. Toate aceste studii, articole și cercetări au fost reunite în volumele de față. De ce un asemena titlu? Ne explică autorul: „I-am pus acest titlu pentru a evidenția credința mea, după 30 de ani de cercetare, că în decembrie 1989 a căzut doar Ceaușescu. Comunismul n-a căzut. Abia după prăbușirea URSS putem vorbi de un început de renunțare la comunismul perestroikist pentru democrația adevărată.”
Gazetar încă din studenție, autorul și-a făcut un obicei din a aborda și a studia pe toate fețele un asemenea moment unic pentru orice jurnalist.
Să trăiești atâția ani într-un regim și să-l vezi cum cade în câteva zile, nu are cum să nu-ți trezească numeraose semen de întrebare. Semne de întrebare pe care Ion Cristoiu le pune încă din 23 februarie 1990 în publicația Expres prin eseul 22 Decembrie 1989 – O după-amiază cu prea multe întrebări.
Analizele din cele două volume nu respectă ordinea în care au apărut în cărți și reviste de-a lungul celor 30 de ani. Iată ce declară Ion Cristoiu despre cele două volume: „Rapiditatea cu care ziarele pînă mai ieri ceaușiste au trecut la anticeaușism chiar în după-amiaza lui 22 demcembrie 1989, prin ediții speciale în care ziariști care îl cîntaseră pe Nicolae Ceaușescu îl denunțau acum cu huiet, a fost pentru mine unul dintre primele temeiuri să nu cred în spectacolul văzut în decembrie 1989. În 23 februarie 1990, publicam în Expres amplul articol 22 decembrie 1989 – o după-amiază cu prea multe întrebări, în care semnalam o serie de ciudățenii din desfășurarea evenimentelor în 22 decembrie 1989, ciudățenii menite a pune sub semnul întrebării teza oficială a Revoluției în care s-a transformat o revoltă spontană. Au urma alte și alte eseuri despre Evenimentele din Decembrie 1989, toate înscrise într-o campanie dusă de mine, prin care puneam la îndoială teza oficială a Revoluției. Cartea se vrea reunirea marii majorități a textelor dedicate de mine, pe întinderea a trei decenii, a unei realități care m-a obsedat prin enigmele sale mereu nedezlegate. Face excepție amplul studiu semnat în Expres din 23 februarie 1990, sub titlul 22 decembrie 1989 – o după-amiază cu prea multe întrebări. L-am plasat primul și i-am precizat locul și data apariției pentru a reaminti că am fost primul publicist din România, dacă nu chiar și din Europa, care a pus la îndoială, la nici două luni de la Căderea lui Ceaușescu, în atmosfera de entuziasm isteric al opiniei publice de la noi, teza oficială a Revoluției, avansînd termenul – azi consacrat și prin Rechizitoriul Parchetului General – de Lovitură de stat. Eu am spus că modul în care a fost omorât Ceauşescu a fost şi o umilire a poporului român [...] Era în ziua de Crăciun. Şi un proces în grabă, şi mizeria sălii nenorocite, unde ei stăteau înghesuiţi [...] Totul era atât de umilitor.“
Tot Ion Cristoiu arată într-un articol pe blogul CristoiuBlog.ro ce a urmat după căderea comunismului din România, o ipostază de altfel văzută și în istorie: slugărnicia poporului român față de Stăpân și de Jupân ( „Această slugărnicie băloasă s-a manifestat după decembrie 1989 în cazul tuturor președinților. S-a dovedit în cei treizeci de ani că marele, cel mai mare pericol pentru un Conducător în România îl constituie cei din jur, cei apropiați. Aceștia îi cîntă în strună. Aceștia îi ascund realitățile. Aceștia îi dau sentimentul că e Supraom. Aceștia îi dau aroganța cumplită față de realități, cînd orice Conducător trebuie să fie de o rară modestie cu realitățile.”[1])
Cartea a avut deja parte de numeroase comentarii, printre care arătăm:
Marius Tucă: „Ați dat multe dezvăluiri atunci! În momentul în care am citit acel articol că a fost o lovitură de stat am fost șocat. Erau atât de puține elemente și totuși asta face diferența între marii ziariști așa cum e Ion Cristoiu și ceilalți: că vine cu o perspectivă, cu o ipoteză nemaivăzută și nemaiauzită. Din fericire pentru marele Jack (n.r.: Ion Cristoiu) s-a conformat.”[2]
Cornel Nistorescu: „Dintr-o dată, ca un ciomag în moalele capului, Ion Cristoiu punea sub semnul întrebării toată desfășurarea Revoluției. Toate întrebările sale din acest prim articol tipărit într-un tiraj de o jumătate de milion de exemplare a fost un prim cutremur important pentru idea de revoluție. Cine a avut nas sau doza de luciditate a înțeles repede și a dus mai departe întrebările lui Cristoiu. (...) Cu această carte de istorie și jurnalistică, Ion Cristoiu s-a „lipit” ca o marcă de o scrisoare pe dosarul răsturnării lui Nicolae Ceaușescu.”[3]
Dan Andronic: „Este acel eveniment istoric care nu trebuie să se consume în instanță pentru că, așa cum glumeam de multe ori amar, nu trebuie să lăsăm adevărul să strice o știre bună. Și niciun caz nu putem lăsa ca idealurile neprihănite al Revoluției să fie întinate de mai știu eu ce contradicții, mărturii jenante, adevăruri dureroase. Așa cum vorbeam și cu Ion Cristoiu după ce am citit primul volum, nu cred că dosarul instrumentat de Parchetul Militar va avea vreo finalitate atâta timp cât Ion Iliescu nu a intrat în istorie. Nu cred că vrea cineva ca un fost șef de stat să fie judecat și eventual condamnat pentru preluarea puterii de la Nicolae Ceaușescu printr-o lovitură de stat. Păi, dacă așa ceva s-a întâmplat în România, oare ce putem spune despre Bulgaria, RDG, sau Ungaria.”[4]
Închei prin a spune că generația mea nu a trăit astfel de momente sângeroase. Sper să nu le trăim niciodată! Însă ce putem noi să facem e să nu le uităm, să avem falsa impresie că nu ne afectează sau că e imposibilă repetarea lor.
Articol de Mihai Cistelican
[1] Ion Cristoiu, Actualitatea Căderii lui Nicolae Ceaușescu, 08.08.2021, în https://www.cristoiublog.ro/actualitatea-caderii-lui-nicolae-ceausescu/ .
[2] Marius Tucă, în emisiunea Marius Tucă Show, la Aleph News, 10 august 2021 (https://www.facebook.com/570106369705046/videos/522479915495450)
[3] Cornel Nistorescu, Ion Cristoiu și „revoluția” din decembrie 89, în Cotidianul, 1 sept. 2021 (https://www.cotidianul.ro/ion-cristoiu-si-revolutia-din-decembrie-89/ ).
[4] Dan Andronic, Revoluția din Decembrie 1989, un Talmeș – Balmeș care nu trebuie pus în ordine, în evz.ro, 29 aug. 2021 (https://evz.ro/revolutia-din-decembrie-1989-un-talmes-balmes-care-nu-trebuie-pus-in-ordine.html).
