Premium
Din 1996 încoace dreapta se tot unifică. Tot timpul dreapta și-a pus problema unificării în preajma alegerilor. Alegeri pe care le câștiga sau nu, cert este însă că următoarele alegeri o găseau tot dezbinată și dornică de reunificare.
Întotdeauna, problema unificării dreptei s-a pus în termeni de pragmatism politic și obiective electorale clare: câștigarea puterii împreună.
Așa a fost până în 2016. Anul acesta avem pentru prima dată o ipocrită dorință de unificare a forțelor de dreapta, mai mari sau mai mici. Ipocrită pentru că în realitate nimeni nu vrea să se unească cu nimeni. Însă toți știu că acesta este discursul corect și mai ales, că asta așteaptă electoratul de dreapta de la ei. Așa că a început joaca, se lansează invitații la discuții, la negocieri, apar refuzuri, supărări. Tot ce contează însă este să poți spune electoratului: EU am vrut! Ei m-au refuzat.
Printre primii care au vorbit despre o formulă de colaborare între forțele de dreapta au fost liderii PNL Alina Gorghiu și Cătălin Predoiu. Dacă pentru copreședintele PNL acesta a fost un discurs corect și așteptat, dar nematerializat de nicio acțiune concretă, strategia lui Cătălin Predoiu a fost cel puțin interesantă. Președintele PNL București a jucat cartea unificării doar pentru a-și minimaliza responsabilitatea în cazul eșecului și pentru a putea spune la final: am făcut totul pentru Ludovic Orban, inclusiv să îl invit pe Traian Băsescu la discuții și să îmi pun tot partidul în cap. O carte jucată bine.
A venit rândul M10 și al lui Ciprian Ciucu să vorbească de unificare. Interesant este că nu am avut de-a face cu clasica invitație la dialog, care prin caracterul public responsabilizează toți participanții, ci direct cu epilogul. Am aflat, ușor din senin că Nicușor Dan se face vinovat de păcatul capital în ochii electoratului, cel de a refuza unificarea. Din acel moment s-au întețit atacurile la adresa lui Nicușor Dan din partea unor partide de a căror existență aflăm cu această ocazie.
Și acesta este doar începutul. Vor mai apărea sondaje în care PSD câștigă tot și dreapta își împarte frățește procentele. Opinia publică se va alarma, liderii vor lansa iar invitații la dialog. Și alegerile din 2016 găsesc dreapta tot dezbinată, doar ca de data asta nu mai este dornică de unificare.
