Premium
Nimic din ce se întâmplă astăzi în sistemul sanitar nu este o întâmplare. Și poate exista chiar un moment în timp cu o contribuție decisivă la tot ceea ce vedem astăzi. Spitalele sunt pline, secțiile ATI nu mai fac față numărului de bolnavi, iar cadrele medicale sunt în prag de epuizare fizică și psihică.
Este 4 august 2010, iar președintele României vorbește la postul național de televiziune despre una dintre problemele mari ale țării: exodul personalului medical.
„Nu exagerați cu medicii pleacă, sunt și destui care rămân. România scoate 2.000 de medici pe an. Să nu mai facem o dramă din faptul că plecăm”, spunea atunci Traian Băsescu, care nu doar că a dus în derizoriu o chestiune vitală, ci mai mult, i-a încurajat practic pe medici să plece. Anunțul pe care îl făcea în aceeași seară, că „trebuie să închidem 200 de spitale” nu făcea decât să arunce în incertitudine viitorul a zeci de mii de cadre medicale. Câte dintre acestea au plecat între timp din România?
Astăzi, Traian Băsescu pare mai preocupat ca niciodată de sistemul sanitar și de cadrele medicale și chiar readuce pe tapet vechea sa răfuială cu Raed Arafat. Vorbește și de pacienții care mor în spitale. Dar s-a gândit vreodată la toți cei care au murit în ambulanțe, în drum spre spitale municipale și județene, pentru că a închis spitalele mici? Nu 200, așa cum și-a propus, „doar” vreo 67 de unități medicale, care deserveau sute de mii de români. Despre ei va avea vreodată decența să vorbească?
Astăzi, Traian Băsescu apără cadrele medicale. În 2010 era recunoscător celor care au plecat și nu se vor mai întoarce niciodată, pentru România „nu are bani să plătească șomajul”.
