Atentatele din Bruxelles, după cele din Paris, au șocat Europa. Degeaba au ieșit la lumină statistici care spun că ce avem acum nu se compară cu amploarea terorismului din anii '70. Oamenii se tem de ce se întâmplă aici și acum. Dar, dacă privim dincolo de ele, ISIS nu mai are astăzi forța pe care o avea în 2014.
Pericol în Europa
Se pare că atentatele ar putea continua, cel puțin dacă forțele de securitate nu vor începe să aibă mai mult succes.
Oficialități citate de CNN susțin că ar exista zeci de teroriști în Europa care iau în considerare săvârșirea unor atacuri, dar informația este prea limitată ca să se poată face arestări sau, în unele cazuri, se așteaptă prinderea mai multor teroriști.
Chiar și atunci când nu există indicii clare, se simte o anumită agitație.
„Nu este calmul dintre furtuni, cu care eram obișnuiți până acuma”, a declarat un oficial american conform sursei citate.
La aceasta se adaugă problema luptătorilor ISIS proveniți din Europa și care au dreptul legal de a se întoarce. În aprilie 2015, Națiunile Unite estimau că aproximativ 22.000 de luptători străini se aflau alături de ISIS, dintre care 4.000 ar fi provenit din Europa, informează un raport Brookings. Prima cifră este confirmată de o serie de documente ale ISIS obținute de curând de autoritățile germane, informează Financial Times. În aceeași lună aprilie, Vera Jourova, estima numărul Europenilor din tabere ISIS la 5-6.000, informează Euractiv. Este greu de spus în ce măsură guvernele occidentale vor fi capabile să îi monitorizeze eficient pe toți aceștia.
Înfrângeri în Orientul Mijlociu
Totuși, pericolul local nu trebuie să ne orbească în ceea ce privește soarta ISIS. Chiar în timp ce scriu aceste rânduri, forțele siriene dau lupte în Palmira, iar cele irakiene în Mosul, astfel recucerirea acestor orașe în curând este foarte probabilă.
Întinderea ISIS în Siria și Irak. Sursa: BBC.
Ambele orașe au o mare importanță simbolică. Dar ocuparea lor nu este surprinzătoare. Conform Washington Post, ISIS nu a mai lansat o ofensivă de 9 luni.
„Nu se mai luptă. Doar trimit mașini capcană și fug. Și când îi înconjurăm fie se predau, fie se infiltrează printre civili”, a declarat comandatul forțelor anti-tero ale Irakului, Abdul-Ghani al-Assadi, pentru Washington Post.„Am devenit mult mai buni în a-i localiza. Ori de câte ori (soldații ISIS) încearcă să se miște, suntem capabili să-i găsim și să-i lichidăm. (...)Nu se pot mișca, nu au mai câștigat bătălii de mult și au probleme (...)deoarece le lichidăm liderii militari”, spune și purtătorul de cuvânt al campaniei americane din Bagdad, Col. Steve Warren.
În acest moment inamicii ISIS sunt stânjeniți mai degrabă de tensiunile dintre ei. Planurile de ocupare ale orașului Raqqa, capitala neoficială a "Califatului", sunt stânjenite de rivalitățile dintre kurzi și arabi, susține Washington Post. Iar planurile de ocupare a orașului Mosul ar fi fost întârziate de insistența milițiilor șiite de a participa la guvernarea orașului (deși populația sunnită le este profund ostilă).
Dinamica terorii și înfrângerii
Mai mulți comentatori se întreabă dacă nu cumva recentele atacuri ISIS în Europa nu sunt legate tocmai de înfrângerile suferite „acasă”. Dacă acest lucru este adevărat, ISIS a câștigat o victorie de imagine. Dacă atacurile de la Paris șî Bruxelles ar fi apărut după pierderea orașelor Mosul și Palmira, actele de teroare ar fi fost văzute ca o ultimă sforțare. Așa, teroriștii au atras atenția asupra puterii lor și au reușit să țină capul de afiș, distrăgând atenția de la situația critică a auto-proclamatului califat.
Totuși, pe termen mediu, ISIS va avea dificultăți în a procura material de propagandă. În plus, dintr-o serie de motive asupra cărora nu insist, finanțarea activității a devenit mai complicată decât era în trecut. Nu în ultimul rând, pacea din Siria, așa imperfectă cum este, deschide cale liberă arabilor și kurzilor în a mișca trupe spre frontul ISIS.
Ce rămâne în urma ISIS
Victoria împotriva ISIS nu este neapărat aproape, unele surse estimând că luptele pot dura până la finalul anului viitor. Totuși, putem, să ne întrebăm ce urmează după.
Într-un sens ISIS este produsul incompetentei administrări americane a Irakului. După victoria în al doilea război din Irak, americanii au impus îndepărtarea din funcții a 400.000 de membri BAAS (partidul socialist arab, al lui Saddam Hussein, compus din sunniți), ignorând faptul că, după atâtea decenii de dictatură, aceștia erau singurii cu experiență administrativă. După plecarea americanilor, majoritatea șiită a abandonat calea reconcilierii și a început să persecute triburile sunnite.
Astfel, în zona sunnită a Irakului, islamiștii și foștii membri BAAS aliați în ISIS au primit sprijin din partea triburilor sunnite care și-au făcut un calcul conform căruia un regim al extremiștilor religioși nu are cum să fie mai rău decât un regim al șiiților. Membrii BAAS au livrat ISIS expertiza lor în materie de organizare militară și spionaj și, probabil, unele echipamente. De altfel, în Irak, ISIS a avut dificultăți să înainteze dincolo de zonele sunnite. Astfel, putem privi la ISIS ca rezultatul unui context de circumstanțe greu de repetat. În definitiv, cât de des se întâmplă ca resturile unei întregi organizații laice de birocrați să fie integrate într-o mișcare religioasă extremistă?
Pe de altă parte, nu putem să nu vedem o progresie. Al Qaeda, cu jihadul său global, este o organizație mai extremistă decât, să zicem, Hamas. La rândul său, ISIS este mai radicală decât Al Qaeda. Putem astfel vedea progresia ISIS ca un simptom al radicalizării treptate a extremismului islamist.
Dealtfel, prin duritatea sa, ISIS a devenit „suzeranul” altor mișcări islamiste locale.
Chiar dacă actualul cap neîncoronat al terorismului global va fi tăiat, "membrele" sale vor continua să lupte.
Nu există soluție simplă în ce privește terorismul global. Dar, în ciuda atentatelor recente, putem spera la o victorie de etapă.
Comentează