ISTERICII DIN POLITICA
Ce minte diabolica a reusit totusi sa slefuiasca acest cult al urii si isteriei la nivelul societatii. Ultimii zece ani au fost marcati de doua tipuri de exponenti ai urii sociale: progresistii hashtagi si nationalistii suveranisti. Ambele miscari artificiale au fost gandite ca niste voci anti-sistem care sa zguduie cleptocratia politica. Nu am nicio problema cu vocile anti-sistem sau cu cei care au o opinie diferita pe orice tip de subiect. Doar ca aceasta opozitie trebuie sa aiba niste limite, daca dorim ca democratiile occidentale sa mai insemne ceva in ochii poporului.
Fragmentarea si divizarea sociala au fost accentuate de evolutia retelelor sociale.
Facebook nu a facut decat sa creioneze niste bule distincte in care partile opozante nu se mai pot intersecta in niciun punct comun, nu mai exista dialog rational sau vreo solutie acceptabila pentru cele doua tabere. Avand la baza aceasta divizare profunda, valul hashtag artificial din Romania a sadit ura si a confiscat sfera publica pret de cativa ani. Nu exista voce civila care sa nu laude tinerii frumosi si liberi, nu respira niciun intelectual aerul urbei inainte sa isi proclame admiratia pentru salvatorii Romaniei. Cu marele val anticoruptiei am fi ajuns si la Canal sau asasinate, norocul unora fiind legat doar de perioada istorica pe care o traim. Abordarea REZISTILOR nu admitea nicio diferenta fata de perioada sinistra de acum 60 de ani, doar limitele setate de civilizatia secolului XXI nepermitand acel tip de cruzime irationala.
Odata cu plecarea din istorie a acestir trotinetari imbecili, s-a trecut la urmatorul val de ura bazat pe nationalism.
Echipele performante din spatele scenei au trecut in tabera suveranista schimband doar melodia din spatele urletelor. AUR a preluat acelasi discurs al urii excesive invadand spatiul public cu alt gen de invective, intr-o sceneta care seamana izbitor cu cea dinainte. Parlamentul a devenit un loc pentru filmari de Tik Tok si scurtmetraje de Facebook, in timp ce tribuna acestei institutii onorabile a devenit un tapsan de care isi bat joc niste neica nimeni adunati de pe strada. Evident ca si acest cor de urlatori se va stinge treptat, disparand din centrul societatii romanesti. Din nefericire insa, raul facut va ramane in subconstientul poporului.
Marea problema este cu totul alta.
Democratia romaneasca a devenit un camp subred urmand indeaproape evolutia societatilor din Vest. Franta este captiva unor scene permanente de revolta sociala, in timp ce democratia americana a devenit un exemplu de “asa nu” in materie de ordonare sociala. Clasa politica americana de astazi este intruchiparea cleptocratiei, oricat incearca progresistii sa ascunda acest fapt. In tot acest univers, publicul anti-sistem al Romaniei a fost invatat cu urlete, nonsens si batjocura. Clasa politica a devenit o carne de tun in fata oricarui neterminat, nu respectam pe nimeni si nimic.
Marele pericol consta in faptul ca acest reflex pavlovian se va mentine si dupa disparitia urletelor suveraniste asteptand doar urmatoara sceneta de ura mioritica.
Nu vom reusi sa contruim ceva pentru ca nu mai exista respect si reverenta in fata unor institutii. Daca Presedintele, Premierul, Parlamentul sau Politia nu mai reprezinta nimic, atunci cu cine veti dori dragi luptatori suveranisti sa ne fermecati mintile? Aveti vreun nou sistem politic mai eficient decat democratia pe care sa ni-l prezentati? Ma indoiesc sincer, de aceea in ochii mei nu sunteti decat niste exponenti ai urii fara talent sau viitor.
un comentariu de Dana Budeanu pentru Verdict App
Comentează