Premium
În perspectiva alegerilor europarlamentare, Franța începe să își facă jocurile pentru a își impune propriul candidat la conducerea Comisiei Europene în detrimentul lui Manfred Weber, reprezentantul popularilor germani.
Hotnews:
Franţa, care nu mai ocupă niciun post de conducere în cadrul Uniunii Europene, are trei candidaţi ai dreptei moderate care ar putea întruni o majoritate în Consiliul European şi în Parlament la viitoarele alegeri: Michel Barnier, Bruno Le Maire şi Christine Lagarde, potrivit Liberation, citat de Rador.
Foarte şemcher cel ce cunoaşte deja numele viitorului preşedinte al Comisiei. Cu cinci săptămâni înainte de alegerile europene, singurul lucru care pare aproape sigur este că sistemul "spitzenkandidaten" (primul pe lista ajunsă pe prima poziţie câştigă), cel care i-a permis social-creştinului Jean-Claude Juncker să ocupe postul în 2014, nu o duce prea bine. Alegerea îi va reveni fără îndoială, ca şi în trecut, Consiliului European al şefilor de stat şi de guvern din iunie, noul Parlament mulţumindu-se să aprobe (sau nu).
Trebuie spus, conservatorii din PPE (Partidul Popular European), care sunt siguri că vor ajunge în frunte, "au pus ştacheta foarte jos desemnându-l cap de listă pe Manfred Weber", spune un membru al guvernului francez, "ceea ce deschide jocul". De fapt nimeni nu-şi imaginează că acest personaj tern, care nu vorbeşte o boabă franţuzeşte, care nu a fost niciodată nici prim-ministru (cel puţin după 1995), nici ministru, al cărui singur titlu de glorie este că a condus grupul PPE din Parlament, s-ar putea cocoţa în acest post supradimensionat pentru el. Cu atât mai mult cu cât acest membru al CSU, ramura bavareză a CDU-ului german foarte de dreapta, nu este tocmai un candidat de compromis acceptabil pentru centru şi pentru stânga.
Carte de jucat
Fără a pune la socoteală că în viitorul Parlament vor trebui reuniţi mai mult decât PPE şi socialiştii pentru a forma o majoritate, cele două grupuri cele mai ataşate sistemului "spitzenkandidaten". Vor trebui convinşi liberalii şi fără îndoială Verzii. Or Weber e acceptat greu peste tot, inclusiv în propriul grup politic: astfel, LR în Franţa nu-l susţine decât din vârful buzelor, dar este şi cazul multor altor delegaţii naţionale. (Mai multe detalii AICI)
Ziarul Financiar:
În lupta cu preşedintele Petro Poroşenko, oligarhul ucrainean autoexilat în Israel şi cu afaceri în Rusia Igor Kolomoiski părea că va pierde totul. Acum, că protejatul său, actorul Volodimir Zelenski, a câştigat detaşat alegerile pentru preşedinţie, norocul lui Kolomoiski s-ar putea schimba în bine. Unii analişti spun că acesta este unul dintre cei mai periculoşi oligarhi ai Ucrainei pentru că este dispus „să se murdărească pe mâini“.
În urmă cu patru ani, Igor Kolomoiski şi partenerii săi de afaceri controlau în totalitate piaţa petrolului din Ucraina. Aveau active în sectorul mineritului, al transportului, al rafinării şi cea mai extinsă reţea de benzinării. Deţineau şi sursa perfectă de finanţare, imensa PrivatBank. Dar cu pierderea Ukrnafta, cel mai mare producător de petrol din ţară, şi a băncii, Kolomoiski şi locotenenţii săi păreau că vor pierde totul. Luna aceasta i-a adus oligarhului două victorii care-l ung pe suflet. Prima este că o instanţă din Kiev a decis că naţionalizarea din 2016 a PrivatBank a fost ilegală. A doua i-a oferit-o actorul de comedie Zelenski. „Am câştigat“, a reacţionat Kolomoiski când a aflat vestea despre PrivatBank. Banca a fost naţionalizată în urma descoperirii unei fraude de 5,6 miliarde de dolari şi a incapacităţii instituţiei de a acoperi golul. O anchetă a bne IntelliNews a arătat că banca a fost adusă în insolvenţă de împrumuturi date unor acţionari: locotenenţii lui Kolomoiski. Banca naţională a Ucrainei a naţionalizat PrivatBank după o lună de la publicarea anchetei.
Ambasada SUA urmăreşte cu atenţie cazul PrivatBank. „În 2016, partenerii internaţionali ai Ucrainei au sprijinit decizia guvernului şi a băncii naţionale a Ucrainei de a naţionaliza PrivatBank la cererea foştilor proprietari, aceasta fiind singura metodă eficientă de a proteja banii deponenţilor. Este important ca autorităţile să-şi continue eforturile de a recupera pierderile de la foştii proprietari şi de la acţionari ai băncii falimentare. Partenerii internaţionali ai Ucrainei vor urmări cu atenţie ce se întâmplă în acest caz“, se arată într-un comunicat al ambasadei americane emis după anunţarea deciziei instanţei kievene.
Săptămâna trecută, înainte de alegerile pentru preşedinte, Kolomoiski a spus că dacă Zelenski câştigă, el se aşteaptă ca „nişte indivizi odioşi“ de la banca centrală să fie înlăturaţi din funcţie, scrie Reuters. (Mai multe detalii AICI)
RFI:
“Un salt în necunoscut.” Iată o expresie care revine în numeroase analize făcute în Franţa. Ucrainenii au preferat deci “un salt în necunoscut”, riscul unei aventuri politice decît menţinerea unui sistem reprezentat de fostul preşedinte, oligarhul şi miliardarul Petro Poroşenko.
Preşedintele francez Emmanuel Macron s-a numărat printre primii şefi de stat străini care l-au felicitat pe Zelenski. Să precizăm că ambii fac parte din aceeaşi generaţie, deşi au avut un parcurs profesional total diferit. Emmanuel Macron mai este şi singurul lider străin care l-a primit pe Zelenski la ora la care acesta se afla încă în campanie electorală, evenimentul s-a produs pe data de 12 aprilie. Reamintesc că Franţa, alături de Germania, şi-a asumat misiunea de mediator în contextul conflictului dintre Ucraina şi Rusia, soldat, în ultimii cinci ani, cu 13 000 de morţi.
Noul preşedinte ucrainean poate deci conta pe ajutorul Franţei, dar şi pe cel al Uniunii Europene, în aplicarea programului său, chiar dacă acesta rămîne vag în unele privinţe… Intenţiile sale sunt însă cît se poate de salutare: continuarea parteneriatului cu Uniunea Europeană, eradicarea corupţiei, relansarea procesului de pace cu Rusia, ameliorarea vieţii ucrainenilor care sunt printre cei mai săraci din Europa… Printre altele el a anunţat şi ceva care îi interesează pe românii din Ucraina, şi anume o atitudine mai puţin naţionalistă faţă de minorităţi.
Numai intenţii bune, nimic de spus. Cotidianul le Monde se întreabă însă dacă nu cumva tot acest discurs nu ţine de o nouă formă de populism, "populismul simpatic".
Intrucît programul său a fost vag, mai toată lumea s-a identificat măcar cu unele dintre propunerile sale, mai scrie Le Monde, ziar care mai observă că Zelenski vrea să termine cu sistemul oligarhilor, dar că şi în spatele său se află un oligarh, un anume Ihor Kolomoisko. (Mai multe detalii AICI)
