Premium
Judecătoarea Dana Gîrbovan, președintele Curții de Apel Cluj, transmite un mesaj despre semnificația Zilei Naționale a României - Marea Unire și evenimentele istorice prin care făuritorii ei au ajuns să fie uciși de un regim criminal instalat după Al Doilea Război Mondial. „Sărbătoarea Unirii ar trebui să fie și un exercițiu individual al fiecăruia dintre noi de cunoaștere a adevărului, de căutare, măcar o dată pe an, de informații istorice despre cum au trăit și au murit cei ce au făcut Unirea”, afirmă Dana Gîrbovan.
„Actul de la 1 decembrie 1918 nu a fost un rod al hazardului istoric, nu s-a întâmplat pur si simplu dintr-un capriciu sau accident al istoriei, ci este rod al unei continuități istorice, al luptei purtate pe multiple planuri – cultural, civic, religios, juridic, istoric, militar – de generații întregi anterior Unirii, în toate provinciile românești.
Iuliu Maniu și-a început cuvântarea aducându-le omagiu: "(...) trebuie întâi să ne închinăm cu smerenie în fața acelora care au făcut să putem străbate întunerecul întărit de veacuri și să ne plecăm genunchii în fața sutelor de mii de frați vitregi, care prin suferințele lor îngrozitoare au despicat norii grei, ce închideau dinaintea noastră razele luminei".
Toată această memorie națională ar trebui recuperată la nivel individual de fiecare dintre noi, pentru a înțelege care sunt de fapt resorturile adânci și imuabile ale acestei națiuni, dincolo de imaginea atât de puțin flatantă pe care mulți dintre noi insistă azi să o susțină.
Din această perspectivă, Unirea este și un exemplu foarte bun de ștergere și manipulare a istoriei în perioada comunistă. Construirea omului nou nu era posibilă cu păstrarea vechii paradigme, cu păstrarea modelelor de personalități admirate și respectate în epocă. Făuritorii marii Uniri nu erau doar o masă comună de oameni, "poporul" sau "muncitorimea" ca eroi colectivi, ci erau elitele intelectuale ale României, mari personalități politice, religioase și culturale, ale căror nume și chipuri erau binecunoscute în epocă.
Ca atare, așa cum ne învață și acum teoria managementului schimbării, era necesară "modificarea cadrului de referință prin care sunt filtrate informațiile care ajung la nivelul conștiinței". În concret, modificarea cadrului de referință s-a făcut în mod brutal, pe de-o parte prin anularea/rescrierea istoriei și, pe de altă parte, prin lichidarea fizică a corifeilor unirii.
Am fost curioasă să văd cum era predat actul Unirii elevilor din perioada cumplită a exterminării elitelor românești în închisorile comuniste. Am găsit primul manual de istorie publicat de sovietici în 1947, "Manual unic pentru clasa a VIII-a secundară", coordonator fiind Mihai Roller. Unirea este prezentată în mai puțin de două pagini (pag. 629-630), nefiind un capitol distinct, ci parte a subcapitolului intitulat "A doua mobilizare".
În esență, Unirea e prezentată ca rezultat al eforturilor clasei muncitorești: "Se formează în Transilvania comitete muncitorești. De asemenea, se alcătuiește un directoriu care se bizuie pe gărzile naționale. Directoriul convoacă pentru 1 Decembrie 1947 o adunare la Alba Iulia." Singurul nume menționat este cel al lui Iuliu Maniu, prezentat ca un adversar al Unirii, dar care e forțat să accepte unirea Transilvaniei cu România "sub presiunea armatelor române care înaintează în Transilvania și pentru a dobândi un sprijin împotriva frământărilor revoluționare". Grosolănia minciunii ar putea părea șocantă, dar nu este decât o aplicare a principiului propagandei folosite de naziști și sovietici, potrivit căruia cu cât minciuna este mai mare, cu atât o vor crede mai mulți.
Practic tot ce a însemnat rolul elitelor în înfăptuirea Unirii este șters din educația tinerelor generații, pentru că, evident, nu serveau construirii omului nou. Diluarea, mistificarea și ștergerea memoriei nu se putea face câtă vreme personalitățile Unirii erau libere și în viață, exemple vii la care omul nou să se poată raporta. Modificarea paradigmei a fost rezolvată simplu și brutal: elita României unite a fost închisă și exterminată în închisorile comuniste.
Cu foarte mici excepții, toți cei ce au contribuit la Actul Unirii din 1918 și mai erau în viață au fost închiși, internați, deportați sau atenți supravegheați de Securitate. La moartea unora dintre ei, nici măcar mormântul nu trebuia să le fie cunoscut, cei morți în închisorile de la Sighet fiind îngropați în morminte anonime în Cimitirul Săracilor de la periferia orașului.
Pe zidurile memorialului din Sighet stă scris: "Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi!".
Iată așadar că adevărul este condiția primordială a libertății unui neam și a libertății fiecărui individ. O națiune fără istorie și fără rădăcini nu poate supraviețui. Învățați, așadar, să vedeți singuri semnele minciunii, ale manipulării, și să nu acceptați pur si simplu minciuna oferită ca "adevăr" de unii sau alții.
La mulți ani României de ieri, de azi și de mâine!”, scrie judecătoarea pe pagina sa de Facebook.
