Cazul jurnalistului italian Gabriele Nunziati, concediat la sfârșitul lunii octombrie de către agenția Agenzia Nova, a reaprins în ultimele zile discuțiile despre libertatea presei în Uniunea Europeană. Nunziati a fost înlăturat după ce, la briefingul zilnic al Comisiei Europene, a pus o întrebare considerată „nepotrivită”: de ce Uniunea cere Rusia să plătească pentru reconstrucția Ucrainei, dar nu aplică același principiu Israelului în cazul distrugerilor din Fâșia Gaza.
Potrivit publicației Euronews, întrebarea a fost adresată pe 13 octombrie purtătoarei de cuvânt a Comisiei, Paula Pinho, iar două săptămâni mai târziu agenția italiană a anunțat că îi încheie contractul.
Reprezentanții Agenzia Nova au susținut că „întrebarea a fost formulată greșit din punct de vedere tehnic”, însă reacția publică a fost una de solidaritate cu jurnalistul.
Reacții puternice din partea organizațiilor de presă
Federațiile IFJ (International Federation of Journalists) și EFJ (European Federation of Journalists) au transmis o declarație comună în care cer reangajarea jurnalistului și subliniază că „nu există întrebări greșite atunci când vorbim despre interesul public”.
Acestea au confirmat că încetarea colaborării s-a produs la 27 octombrie 2025, la doar câteva zile după momentul întrebării, calificând măsura drept „nejustificată și periculoasă pentru libertatea presei”.
SURSA FOTO: European Commision
Pe 7 noiembrie 2025, EFJ a revenit cu o nouă reacție oficială, publicată pe platforma internațională IFEX.org, condamnând decizia Agenzia Nova și cerând autorităților italiene să investigheze posibile presiuni asupra redacției.
„Este un act de cenzură care nu poate fi trecut cu vederea. Demiterea unui jurnalist pentru o simplă întrebare reprezintă un semnal de alarmă pentru toată presa europeană”, a declarat secretarul general al EFJ, Renate Schroeder, potrivit comunicatului.
Comisia Europeană a reacționat, la rândul ei, precizând că nu a avut niciun rol în decizia agenției și că „acordă cea mai mare importanță libertății de exprimare și dreptului jurnaliștilor de a adresa întrebări”.
Purtătoarea de cuvânt Paula Pinho a afirmat că „executivul european este mereu disponibil să răspundă tuturor reprezentanților presei acreditați”, potrivit publicației Eunews.
„O întrebare nu e niciodată greșită”
SURSA FOTO: EC/AFP
Într-o declarație pentru Euronews Italia, Nunziati a spus că își asumă în totalitate formularea întrebării:
„O întrebare nu este niciodată greșită. Este o întrebare – și îi oferă interlocutorului șansa să răspundă. Rolul nostru este să cerem explicații, nu să confortăm puterea.”
Cazul a devenit rapid un simbol pentru vulnerabilitățile libertății de exprimare chiar în inima instituțiilor europene, acolo unde se presupune că presa este cel mai bine protejată.
Mai multe redacții din Italia și Spania au acuzat o „tendință îngrijorătoare” de autocenzură în rândul corespondenților acreditați la Bruxelles, pe fondul presiunilor economice și politice asupra agențiilor de presă.
O problemă mai largă: libertatea presei în Uniunea Europeană
Incidentul de la Bruxelles vine într-un context european complicat. Conform celui mai recent Indice al Libertății Presei realizat de Reporters Without Borders (RSF) pentru anul 2025, Grecia continuă să ocupe ultimul loc din Uniunea Europeană, urmată de Ungaria și Malta, în timp ce România se află pe poziția 55 la nivel global.
Raportul RSF arată că „presiunile economice și politice devin principalele cauze ale fragilizării jurnalismului în Europa”.
În Grecia, investigațiile recente ale Human Rights Watch au scos la iveală un sistem de supraveghere a jurnaliștilor, cazuri de interceptări și intimidări – o situație care, potrivit organizației, „amintește de perioadele de control politic direct asupra presei”.
În Ungaria, raportul menționează „captura mediatică”, fenomen prin care o mare parte din presa scrisă și audiovizuală este deținută de entități apropiate guvernului.
În România, problemele sunt de altă natură, dar la fel de persistente: finanțarea netransparentă a unor publicații prin contracte publice, presiuni politice locale și acces limitat la informațiile de interes public.
Deși nu există cazuri flagrante de cenzură instituțională, raportul RSF notează că „dependența economică rămâne o formă indirectă de control asupra agendei redacționale”.
Noile reglementări europene: speranță sau formalitate?
La nivel comunitar, Uniunea Europeană a adoptat recent două instrumente menite să apere jurnaliștii. Primul este Directiva anti-SLAPP, prin care statele membre sunt obligate să protejeze jurnaliștii împotriva proceselor abuzive de intimidare.
Actul este în vigoare din 2024, iar țările membre trebuie să îl transpună în legislația națională până în mai 2026, potrivit datelor Comisiei Europene.
Al doilea este European Media Freedom Act (EMFA), adoptat în martie 2024 și aplicabil integral din august 2025, care impune reguli pentru transparența proprietății media și limitează intervențiile guvernamentale în politica editorială.
Totuși, mai multe organizații de presă avertizează că aceste norme „riscă să rămână simple declarații” dacă nu sunt însoțite de mecanisme reale de sancționare și monitorizare.
Libertatea presei între principii și realitate
Cazul Nunziati a devenit, în doar câteva zile, un test pentru credibilitatea Uniunii Europene atunci când vorbește despre libertatea de exprimare.
Deși Comisia a reacționat prompt, reafirmând importanța pluralismului media, decizia unei agenții de presă italiene de a-și concedia corespondentul pentru o întrebare incomodă ridică o întrebare fundamentală: cât de liberă este presa europeană atunci când puterea este chiar la Bruxelles?
Într-un moment în care dezinformarea, polarizarea și presiunile economice subminează jurnalismul de calitate, astfel de episoade transmit un semnal îngrijorător.
„Libertatea presei nu înseamnă doar absența cenzurii directe, ci și protejarea jurnaliștilor de pedepse economice sau profesionale pentru întrebări legitime”, avertizează IFJ, într-un comunicat citat de The National News (7 noiembrie 2025).
O lecție și pentru România
România nu a cunoscut, în ultimii ani, cazuri similare la acest nivel, însă jurnaliștii locali vorbesc tot mai des despre autocenzură, în special în redacțiile dependente de finanțare publică. În lipsa unor garanții solide de independență editorială, legile europene – precum EMFA și directiva anti-SLAPP – ar trebui să devină instrumente concrete, nu simple repere teoretice.
În final, întrebarea lui Gabriele Nunziati, deși considerată „nepotrivită” de angajatorul său, rămâne o lecție despre rostul presei într-o democrație: să întrebe ceea ce alții nu îndrăznesc.
Comentează