Premium
Ies la iveală amănunte incendiare dintr-un celebru dosar instrumentat atât de către DIICOT, dar şi de către DNA. Jurnalista Sorina Matei devoalează culisele acestuia, dar şi legăturile ciudate dintre speţă şi oameni din servicii. Într-o postare furibundă pe faceboook, jurnalista vorbeşte despre afacerea Romprest şi şeful acestei firme, celebrul Florian Walter.
"“Afacerea Romprest” din spatele dosarului “Romprest”. Justice for who? Pe 21 Iulie 2017, în plin scandal al revocării procurorilor, am scris că în dosarele DNA a existat un interes al SRI şi am menţionat în acest sens ca exemplu şi numele lui Walter/Florian Walter, informaţie confirmată de mai multe surse din DNA. Informaţia era adevărată. Datele coroborate până acum arată că serviciile de informaţii/ SRI a avut de-a lungul timpului interes punctual pe societăţi care în general prestau servicii pentru administraţiile publice de stat, fie ele spitale/zona sanitară/medicală sau pharma, construcţii/instituţii publice, IT/instituţii publice şi chiar salubritate/instituţii publice. Aşa numitele “maşinării de bani”. Fabrici non stop cu potential.
Firma Romprest, bine cotată şi competitivă pe piaţă, cu foarte multe contracte cu administraţiile publice( sectoare, judete, 2018 vor fi multe licitaţii pe concesiuni), a avut de-a lungul timpului trei mari jucători care o controlau prin acţionariat: fiul lui Virgil Măgureanu, fostul director SRI, Marian Măgureanu, prin intermediul unui offshore- Firstcom LLC, Dragoş Dobrescu/Grupul Monaco şi Walter Florian- multe relaţii cu lumea politică şi de afaceri. A fost a unui anumit grup (grupuri, grupări) al lor.
Cumva, după debutul dosarului penal Romprest, Dragos Dobrescu fuge din ţară şi cedează partea sa din Romprest unor francezi. Francezii, subsidiari ai unui concern important/logic,Franta, nu prea au multă răbdare. Vor repede si tot. Şi-ar dori un monopol pe piaţă, prin preluarea Romprest şi Rosal, unirea celor două într-o societate unică şi ei doar să vină cu managementul. Însă lucrurile se complică, aşa cum se va vedea în dosar, francezii nu reuşesc rapid să obţină controlul societăţii prin preluarea acţionariatului majoritar Romprest şi dau mai departe cele 30% din Romprest. Cine preia anul acesta cele 30%? Un domn interesant, care n-are nicio treabă nici cu salubritatea, ci cu afacerile în domeniul medical (domeniu regăsit în enumerarea de mai sus), cetăţean român născut la Moscova, very low profile, potent financiar şi, se spune, protejat al serviciilor. Dar care nu devine majoritar, ci rămâne totusi minoritar.
Domnul interesant Dracea devine acţionar minoritar Romprest prin preluarea acţiunilor de la francezi şi îl foloseşte drept reprezentant al său în societate pe un alt domn interesant- Bogdan Adimi. Şi despre el se spune la fel ca despre domn Dracea. Bogdan Adimi – la fel de interesant- tranzitează de-a lungul timpului din cercul relaţional al lui Dobrescu, în cel al lui Walter şi după aceea în cel al lui Dracea. El e băiatul lor de peste tot, triggerul pe fiecare dintre acţionarii cu potential. În plus devenise, ca toti preferatii sistemului, si denunţător vesel. Mai denunţase în Murgeanu. Dacă mai scriu şi numele firmelor prin care s-au schimbat acţionariatele, cum au intrat şi au ieşit şi prin ce alte firme au făcut-o, înnebunim cu toţii. Cert este că acum principalii jucători în Romprest sunt fiul lui Măgureanu, Walter- încă majoritar, Budeanu, şi domn Dracea- minoritar, cu reprezentant Bogdan Adimi- băieţii veseli ai sistemului. Între timp, suprapus peste toate mişcările acestea- Dobrescu, Walter, Dracea/Adimi, se ameninţă, se denunţă, totul foarte probabil pentru că se dorea preluarea controlului majoritar al societăţii. Acesta cumva e frame-ul. Tabloul mare. Ce se întâmplă însă", spune Sorina Matei, care nu se opreşte aici.
Urmează devoalarea completă a acestui dosar trecut de la DIICOT Ploieşti, la DNA. "DIICOT Ploieşti, altă “unitate de elită” a Sistemului începe în Mai 2015 cu tam tam si perchezitii un dosar pe Romprest. Pe evaziune şi spălare de bani, liderul reţelei fiind identificat atunci Walter Florian. Walter fuge din ţară chiar putin inainte de anchetă. S-a spus atunci că pontul i l-ar fi dat chiar DIICOT Ploieşti. Ce supriză nesuprinzătoare. Cert este că Walter, capul reţelei şi acţionarul majoritar nu mai este. DNA şi SRI înnebunesc.
Citește și: Vești bune pentru pensionari: Cine s-ar putea pensiona cu doi ani mai devreme
Între timp, speţa pe Walter se disjunge de la DIICOT Ploieşti la “cealaltă unitate de elită”, DNA Ploieşti, ca “totul sa fie sub control”. Nu se stie de ce si nici pentru ce, nu exista un act care sa precizeze motivele pentru care DNA Ploiesti a fost învestită cu speţa Walter disjunsă. DNA Ploiesti, “unitatea de elită”, începe să instrumenteze dosarul pe Walter prin procurorul Laura Bucică, ajunsă la DNA Ploieşti cam în aceeaşi perioadă ca şi Negulescu/Portocală, şi venită taman de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina. O colaboratoare a lui Portocală, la fel de performantă ca şi el în materie de succese judiciare.
Dosarul pe Walter este instrumentat de madam Bucică la Ploieşti dar în acelaşi timp cineva / niste baieti din Bucureşti il cautau disperati pe Walter, ajung la el si chiar încep să negociaze cu el, identificat taman în praznicul din Dubai. Cum extrădarea din Dubai este aproape imposibilă, singura şansă a serviciilor este să se milogească de Walter să se întoarcă de bună voie în ţară. Walter pune şi el condiţii. Se întoarce doar dacă dosarul lui nu e instrumentat de DNA Ploieşti. Cumva se dusese buhul încă de atunci ce face Ploieştiul. Se acceptă condiţia lui Walter de către băieţi. Se ia dosarul cu Walter de la DNA Ploieşti fără explicaţii şi este adus la Bucureşti. În unitatea centrală de elită. Şi i se spune lui Walter că să fie liniştit, totul va fi corect şi frumos, se va intrumenta dosarul de cel mai bun, corect şi performant procuror. Walter acceptă înţelegerea. Serviciile voiau să-l aducă pe Walter în ţară şi odată adus- înfundat de tot sau, veti vedea, scapat de tot- să se preia controlul a ceea ce interesa de fapt: societatea, “fabrica de bani non stop”. Walter înghite găluşca. Zice că vine daca e cercetat corect.
Citește și: Țiriac declară război Băncii Naționale: De ce este acuzată BNR
Aşa, dosarul lui Walter de la Ploieşti este adus fără explicaţii la Bucureşti, de la “unitatea de elită”. Într-o zi, procurorul cel bun si corect primeste prin referat de redistribuire o altă speţă pe Walter care era deja la un coleg de-al sau de la Bucuresti. Procurorul în baza rezolutiei sefului, ia dosarul, desi avea mai multe pe cap. În altă zi, domn Iacob, băiatul etern de încredere, cheamă acelasi procuror bun şi corect şi îi cere să preia si dosarul de la Ploiesti, tot pe Walter. Procurorul, care oricum avea vreo alte 300 de dosare, nu prea vrea, dar este rugat frumos de şefu’ să-l preia. Şi îl preia. Începe să lucreze în el că era disperare mare cu Walter fugarul, dar in timp, mai lucrează si in celelalte. Adică multe, ca avea 300! By the way, acum se intreaba unii de ce avea procurorul 300 de dosare. Simplu: pentru ca i le dăduseră chiar ei.
La un moment dat, după ceva timp, procurorul este sunat pe telefon chiar de Walter din praznicul din Dubai. Care începe să sune, nene. Şi tot sună. Walter îi spune mereu că se tot întoarce, îi face capul pătrat că a auzit că e procuror corect şi bun, procurorul nu mai vorbise niciodată cu el- oare de unde ştia şi numărul şi avea relaţii despre procuror?- şi Walter spune că în general vine, vine, vine. Procurorul îi spune să vină odată, dar să nu creadă cumva că dacă vine scapă, ancheta merge înainte pe evaziune şi pe ce mai avea Walter pe el pus de Ploiesti.
Citește și: Revoltător! Ce făceau mecanicii de la TAROM pentru a nu schimba cauciucurile aeronavelor
Între timp, odată preluat dosarul Walter, procurorul verifică actele DNA Ploieşti ca să poată continua în cunoştinţă de cauză ancheta în care deja era desemnat el. Şi rând pe rând ancheta începe mai întâi să scârţâie, apoi să pice de-a dreptul. Mai întâi, martorii nu-şi mai susţin declaraţiile iniţiale date la Ploieşti. Spun că au fost forţaţi să declare chestiuni la unitatea de elită, că unele declaraţii nici nu sunt de fapt ale lor. Retractările vin pe bandă rulantă, toate fiind filmate şi consemnate chiar in sediul DNA central in timpul audierilor. Procurorul merge mai departe cu verificările. Descoperă însă că o parte din cantitatea mare de clorură de calciu din dosar- altă felie importantă a dosarului- declarată initial tranzacţie fictivă chiar într-un raport de la ANAF/Antifraudă există, nu e fictivă, şi este identificată chiar de procuror pe o filieră în legătură cu Bulgaria. Procurorul merge mai departe. Oamenii care apăruseră în actele de la Ploieşti că munciseră la negru- altă bucată din dosar- pică şi ea. Declară la audieri Bucureşti că ei au prestat serviciile pe alte firme subcontractate. Din dosarul de la Ploieşti cădeau rând pe rând bucăţi întregi, de parea că nu mai rămâne nimic. Apoi se descoperă că Ploieştiul nu verificase nimic. Nimic din stocurile firmei, cantităţi dacă au ajuns sau nu la beneficiari, chestiuni de bază, nimic din documentele ce se referau la aspectele comerciale incriminate si care oricum trebuiau verificate. Procurorul spune şefilor săi despre toate problemele apărute cu dosarul instrumentat la Ploieşti, din care picau bucăţi sănătoase. Şefii văd şi ei dezastrul din acte si ce iesea din instrumentare, văd că s-ar putea să nu mai rămână nimic din dosar, că sunt probleme cu declaraţiile martorilor, cu stocurile şi restul şi îi spun initial să meargă mai departe- cu ce-o rămâne din dosar- că vor dispune control pe ce a făcut DNA Ploieşti cu instrumentarea halucinantă făcută pe speţă. Controlul pe instrumentarea dosarului, DNA central nu-l face însă niciodată la DNA Ploiesti. Procurorul fusese fraierit", susţine Sorina Matei.
Citește și: DIGI vine cu o veste bombă pentru bucureșteni: Ce schimbare de proporții a făcut operatorul
Jurnalista vorbeşte şi despre greşelile procurorilor. "*PRIMUL BEC PE CARE S-A CĂLCAT. Un prim scandal în dosar iese în DNA cu Antifrauda, împănată atunci, aşa cum se ştie, de servicii/ SRI. Procurorul realizează că raportul pe care-l puseseră la dispoziţie pe speţă era în mare parte să nu zicem fals, ci incomplet, cu lacune mari. În plus, Antifrauda declarase fictiv ceea ce în mare parte exista în societăţi, doar pentru a umfla prejudiciul şi a justifica o infracţiune, prin comiterea altora. Sunt chemaţi inspectorii ANAF la DNA, sunt arătate tranzacţiile ce existau, iese scandal de ce sunt chemaţi inspectorii, de ce nu e informată conducerea că sunt chemaţi. Procurorul îi pune sub acuzare pe cei de la Antifraudă. Nu convine Doamnei şi nici SRI. Doi dintre ei se bănuieşte mai târziu că sunt chiar ai instituţiei care împănase ANAF. Al treilea recunoaşte cumva neoficial că raportul a fost scris “aşa cum trebuia/ aşa cum a fost dorit” de alţii, nu cum era situaţia în realitate. Cei de la Anfifraudă oricum sunt puşi sub acuzare de procuror. Deranj mare.
*AL DOILEA BEC PE CARE S-A CĂLCAT. Al doilea scandal iese pe Walter. Cum dosarul se prăbuşea şi nu se ştia ce avea să mai rămână din el, expertiza cerută de 5 luni de procuror pe parte financiară nu se terminase, la un moment dat a trebuit să fie prelungite măsurile preventive. Arestul preventiv pe Walter care in total, la final, a fost de 6 luni! Procurorul spune că nu se mai justifică legal arestul, având în vedere ce mai rămăsese din dosar, nu se ştie până la final ce mai rezistă ca probatoriu şi propune înlocuirea arestului preventiv cu altă măsură preventivă : controlul judiciar. Iniţial, Doamna spune da şi după o oră, inexplicabil, după ce vorbeşte cu doamna Tiţi şi sunt informaţi băieţii veseli, vine şi face scandal că nu, nu, nu. Walter să rămână sub arest.
Procurorul se opune, probele rămase nu mai justificau măsura arestului, Doamna spune nu, se ceartă, până la urmă procurorul prelungeşte arestul dar face referat şi spune că nu e de acord motivând în scris cu tot ceea ce a descoperit în dosar şi că multe lucruri iniţiale pentru care s-a cerut arestul nu se mai susţin la acel moment. Procurorul scrie referatul, îl adresează conducerii DNA, îl trimite pe mail unui adjunct şi îl înregistrează şi în condică legal. Să rămână, să se ştie ce s-a întâmplat, în cazul în care tot se face praf în instanţă. Condica aceea care arată înregistrearea referatului n-a mai văzut-o după revocarea din instituţie şi nu este arătată nici ulterior Inspecţiei Judiciare, unde tot ulterior au fost explicate presiunile si imixtiunile pe dosar. Referatul însă există.
*CURSA ÎNTINSĂ PROCURORULUI. Ce se mai întâmplă? Apare şi Walter fugarul. He comes back, finally. Cu un avocat care lucrase la SRI. Pam pam. Ca sa-l tină “sub control”. Ceva se intamplă si cu Walter, se prinde cumva că e o “schema” la mijloc, şi la un moment dat, Walter isi schimba avocatul. Renunta la SRI si isi ia un avocat mai bun. Al doilea avocat al lui Walter, pe timpul anchetei se retrage si el brusc din speta. Nu doar se prisese si el că e o “schemă”, dar nu mai vrea să aibă legătură cu cazul şi primeşte si un telefon de la primul avocat/ fostul lucrător la SRI care era foarte supărat de ce Walter a renunţat la el. Walter isi ia un al treilea avocat. Nu mai merge pe mâna SRI, dar al treilea e slăbuţ.
Între timp, pe la DNA se autoinvită netam nesam şi noua stea a “băieţilor” în Romprest, Adimi, denunţătorul vesel din alte speţe, ca zice că are ceva important de spus. Apare într-o zi spunând că vrea să facă un alt denunţ pe Walter- pe care-l voia îngropat, despre care stie el că îşi continuă activităţile infracţionale. Din vorbă în vorbă îi spune procurorului că a auzit el- Adimi ăsta- că Walter susţine procurorul pentru “şefia DNA”. Pam, pam. Procurorul surprins spune că nu-l interesează funcţia, tot ce-l interesează este să iasă la pensie ca să stea linistit cu copilul şi bărbatul acasă, dacă aceştia îl mai primesc/ vor. Adimi- cu tupeu- zice apoi, că decât să se pensioneze, mai bine vine procurorul jurist la Romprest. Procurorul îi zice/crede că e o glumă.
A doua zi, procurorul aude chiar de la Doamna că “dacă are probleme acasă/ cu bărbatul, asta nu înseamnă că trebuie să meargă încruntat pe holuri”. Pam, pam, pam. Întrebare: de unde ştia Doamna fix discuţia cu “acasă/bărbatul”, purtată cu o zi înainte de procuror cu un denunţător? Ghici ciupercă ce-i. Nu numai că foarte posibil se discutase la nivel înalt cu denunţătorul pentru atragerea procurorului într-o capcană şi denunţătorul fusese trimis de ei ca sa-l traga de limbă pe procuror ( că evident nu convenea nimănui cum merg lucrurile în dosar, Walter în loc să fie afundat până la predarea societăţii, probele mai mult în scoteau) dar procurorul suspectează că Adimi guy este posibil să fi fost chiar şi “cablat”. Cablat, da, chiar în sediul DNA. Cum poţi să ajungi cablat în sediul DNA? De cine putea fi? Nu de el, procuror, evident. Ci de altcineva, enervat de cum merg lucrurile.
Adimi guy bineinteles ca pleacă şi nu mai depune niciun denunţ la adresa lui Walter. Nu Walter mai era ţintă punctuală în acel moment- ci tinta devenise chiar procurorul de caz, care descoperise foarte probabil alte lucruri şi în alte dosare si deja incepuse sa enerveze pe toată lumea şi să strice lucruri.
Însă procurorul se prinde că ceva se întâmplă, ceva e în neregulă, şi ia măsuri şi pe Walter. Înăspreşte controlul judiciar. Între timp, iese şi expertiza cerută în dosar. Dezastru. Nu se mai susţineau financiar datele iniţiale. Adica nimic. Dosarul se şubrezeşte şi mai mult, dar cumva procurorul incearcă totusi sa salveze ce putea salva din ce ramanea in dosar. Cere rapoarte de la Curtea de Conturi.
Între timp insă, tactica la nivel înalt se schimbă. După expertiza ce arata dezastrul, șefii cer scoaterea de sub urmarire penala a lui Walter, procurorul se opune si la asta până nu se lămureşte ce si cum din toate actele. Unele mai trebuiau sa vina. Sefii insista, procurorul se opune ca insistentele erau prea mari. Ceva iar era în neregulă. Dacă-l scotea de sub urmărire penală, aşa cum s-a dorit, procurorul era acum arestat si împachetat fără drept de apel. Totusi Walter statuse 6 luni arestat, putea deveni caz de represiune nedreaptă din cauza elitei de la Ploiesti si celor care au dat ordine si tot supravegheau ce se intampla in dosar prin supravegherea foarte probabilă si a procurorului. Prin sefii si/sau alte metode.
Walter venit şi ăla în ţară şi se apucă să facă denunţuri. Multe. Pe alte persoane. Dosarul lui însă se chinuie să meargă mai departe pe evaziune şi spălare cu Walter actionar, ca administrator nu era/alta problemă. În paralel, domn Onea de la Ploieştiul de elită se întâlneşte şi el cu Walter. Separat. Walter este rugat de Onea să facă denunţ pe Crin Antonescu. Iese scandal, ies scântei multe. Walter nu vrea că zice că n-are ce să denunţe pe Antonescu şi că nu-şi cumpără libertatea minţind, făcuse denunţuri pe ce ştia. Pe ce nu ştia zice că nu poate face. Tacticile Ploiestiului il enervau, doar si d’aia fugise din ţară. În iulie începe scandalul cel mai mare. Procurorul este revocat. Procurorul spune public despre speţă şi povesteşte tot inspecţiei judiciare, acuzând inclusiv imixtiuni şi presiunile din dosar şi ce se intamplase acolo. Inspecţia caută condica cu referatul, n-o primeşte.
După două luni, după câştigarea procesului în instanţă şi suspendarea de la executare a ordinului de revocare, Inspecţia începe un alt control direct pe Doamna, inclusiv pe mirifica speţă Walter. Când a văzut că e cercetată de Inspecţie pe Walter, Doamna care trimisese de urgenta, imediat după revocarea procurorului, înapoi dosarul Walter la “unitatea de elită” Ploieşti, aceeasi unitate care il făcuse praf, cere cercetare in rem pe favorizarea lui Walter si fals intelectual ca sa-l tină agăţat pe procuror cu ceva, ca poate se potoleşte odată. Ce s-a intamplat cu declaratiile martorilor iniţiale care fuseseră retrase chiar de martori sub filmarea camerei şi semnătură, ce s-a intamplat cu stocurile fictive dar existente, cu faptele care nu prea existau, nu se stie. Nu e exclus să fie chiar “refăcute” de elita de la Ploiesti, doar tot ei le-au mai făcut odată. Mai mult, sunt si într-o mega incompatibilitate. Cercetează presupuse fapte in rem într-un dosar făcut ţăndări chiar de ei prin falsuri.
În plus, fix după ce a început cercetarea Inspecţia si pe Walter, este adus la Ploiesti si “prietenul baietilor” Adimi – cel cu capcanele- să il denunte pe procuror care şi-a sesizat şefa la Inspecţie chiar si pe tema Walter. Si este chemat şi Walter să il denunte pe procuror, pe care nu il denunţă. Si spune public asta. Se doreşte reţinerea procurorului pe denunţul lui Admi- denuntatorul vesel şi înfundarea până la urmă lui Walter- care nu mai trebuie scos de sub urmarire, ci înfundat acum de tot, ca vorbeste si ăsta, si nu e infundat şi mai si controlează încă majoritar societatea. Toţi ceilaţi din Romprest sunt trimişi în judecată, primul dosar Romprest al DIICOT Ploieşti scârţâie bine şi ăla în instanţă că a rămas fără interceptări, procurorii punând în dosar interceptări care nu erau pe mandat, nu se ştie de unde mai erau şi alea, iar Walter nu e nici acum trimis în judecată. Dosarul s-a întors la incompatibila Bucică, partenera lui Negulescu/Portocală după ce picaseră majoritatea probele instrumentate chiar de ea.
Cine cum a jucat:
- Baietii veseli au jucat si cu Walter/ sa-l convingă să vina in ţara, si cu Admi/ să il infunde pe procuror ca nu iesea speta aşa cum se dorea, şi cu DNA Ploiesti/ sa faca repede un dosar ce nu se sustine, şi cu Antifrauda/raportul care s-a făcut praf, si cu procurorul/ sa-l convingă prin şefi să ia dosarul.
- Procurorul- un naiv. A stat cu capul în hârtii, pe probatoriu, si n-a deschis larg ochii să vadă ce se întamplă în jur. Totusi hartiile l-au salvat si tarziu flerul.
- “Ţinta” era să fie doborât Walter majoritarul care şi acum se omoară cu Adimi/Dracea, preferatii. Intai sa fie infundat- poate lasa societatea, apoi sa fie scos- salvat de dosare, ca poate doar asa lasa societatea. Iar până acum Walter tot majoritar e, controlul societăţii cu potential nu a fost preluat, in dosar cam totul e praf si pulbere pentru că probatoriul administrat a scurtcircuitat toată speţa si Inspecţia a început şi ea control, sesizată inclusiv pe aceast dosar.
- Disperare cât casa.
Ce v-am descris mai sus aş vrea să nu fie deloc adevărat. Pentru ca sunt maruntaiele unei mizerii si jocuri pe multe planuri. Nu e nici suprarealism, nici Kafka, cică în România se numeşte cumva Justiţie. E “DNA vine să te ia”, “noi suntem DNA”. This is DNA, adică imparţialitate, eficienţă, integritate? Justice for all? Sau mai bine zis, Justice for who?", a încheiat Sorina Matei.
