Premium
Digi24:
De la Primărie la Preşedinţie pare să fie doar un pas. Un pas pe care şi Klaus Iohannis l-a făcut. Momentul cheie a fost în urmă cu exact un an. Pe 11 august 2014, PNL şi PDL, reunite în Alianţa Creştin Liberală, l-au desemnat pe primarul Sibiului prezidenţiabilul Dreptei. Câteva luni mai târziu, se muta la Palatul Cotroceni. „Este pentru prima dată, după 25 de ani, când o structură politică desemnează pentru funcţia supremă în stat un cetăţean român, dar aparţinând unei minorităţi etnice. Sibiul pe care l-am condus este o dovadă vie că în România se poate. Vreau mai puţin spectacol, mai puţină gălăgie”, declara Klaus Iohannis. Cu aceste promisiuni a câştigat Klaus Iohannis alegerile prezidenţiale. Consultările cu partidele parlamentare au fost prioritare pentru noul şef de stat. El a schimbat şi decorul. Au fost cinci astfel de întrevederi pe teme diverse, de la stabilirea priorităţilor legislative ale Parlamentului la securitatea cibernetică. Liderii politici au căzut de acord numai în două cazuri însă: mărirea bugetului Armatei şi Strategia Naţională de Apărare. Șeful statului a mai precizat: „Nu promulg legi care încalcă principii constituţionale sau care au lacune juridice. Lucrul bine făcut începe cu legislaţia temeinic făcută.” Aşa a justificat preşedintele cele opt cereri de reexaminare trimise parlamentarilor. Printre ele, legea care acordă pensii speciale aleşilor ori Codul Silvic. Cele mai multe dispute au fost în jurul Codului Fiscal care prevede reducerea Taxei pe Valoarea Adăugată de la 1 ianuarie anul viitor. Între reexaminări şi consultări, preşedintele a avut în şapte luni de mandat 16 deplasări în zece state europene. Doar în Belgia a fost de şase ori, iar în Polonia de două ori. Iar Klaus Iohannis este hotărât că continue.
Evenimentul Zilei:
Toată săptămâna trecută televiziunile de ştiri au expus zilnic luxul trivial al clanurilor de analfabeţi deveniţi milionari în democraţia românească originală. S-au realizat multe emisiuni pe această temă şi s-au căutat răspunsuri pentru întrebări banale. Ce afaceri pot să facă nişte indivizi care se iscălesc cu degetul înmuiat în cerneală, pentru că nu ştiu să scrie? Cum e posibil ca timp de 25 de ani autorităţile statului să nu investigheze serios aceste clanuri? Cum e posibil ca Fiscul, care călăreşte contribuabilii de le sar capacele, să nu fie curios când e vorba de analfabeţii cu Ferrari, palate cu pagode şi caleşti poleite cu aur?... Exact în perioada în care era procuror general domnul Mircea Criste, actual adjunct al Avocatului Poporului, a înflorit clanul Cârpaci. Să fie o coincidenţă? Poate tot o coincidenţă este şi faptul că doi grei ai Poliţiei Române sunt astăzi avocaţi ai clanurilor mafiei? Fix când Criste era procuror general al României, şef al Poliţiei Române era Pavel Abraham, acum avocat al clanurilor. În 1997 când baştanii se lăudau în stradă, pe faţă, că au la mână şefi din Poliţie, de la Bucureşti, timişorenii credeau că e doar o lăudăroşenie. Astăzi se văd altfel lucrurile. Un alt ditamai generalul, fost şef al Poliţiei Române şi el, Florin Sandu, a devenit peste noapte avocat al clanurilor mafiei. Altă coincidenţă? Cam multe coincidenţe. Să fie şi lipsa de reacţie a Fiscului în faţa clanurilor generată de aceleaşi legături subterane care, în trecut, au dat milionarilor analfabeţi imunitate în faţa Poliţiei şi Parchetului?
Ziarul Financiar:
