Evenimentul Zilei:
Victoria lui Klaus Iohannis a dat naștere unui entuziasm deosebit față de noul PNL, partidul al cărui candidat a fost Klaus Iohannis. Pe acest fond, unii lideri ai noului PNL, dinspre gruparea PDL, au declarat că trebuie să ia și guvernarea, după președinție. Invocarea momentului 2004 mi se pare greșit:
Klaus Iohannis n-are avantajul lui Traian Băsescu din 2004: cel de a desemna că vrea sau nu un premier. Pentru a desemna un premier, Klaus Iohannis are nevoie de o cădere a guvernului Ponta în Parlament. Spre deosebire de Traian Băsescu, pentru a da curs solicitărilor dinspre PNL, Klaus Iohannis ar trebui să provoace el fățiș căderea guvernului Ponta, trăgînd sfori pe față în acest sens. De observat că nici Traian Băsescu în 2004 nu și-ar fi permis această manevră dacă n-ar fi avut loc alegerile parlamentare. Aceasta deoarece o implicare a Președintelui în schimbarea majorității existente ar echivala cu declanșarea unei crize politice majore de către Președinte prin depășirea prerogativelor constituționale. Un alt doilea motiv de deosebire dintre cele două momente e dat de semnificarea votului de la al doilea tur de scrutin. Grație unei strategii al cărei autor a fost Traian Băsescu – cea de aparentă risipire a voturilor Dreptei în primul tur – la al doilea tur în chip automat toate voturile Dreptei s-au strîns la un loc împotriva lui Victor Ponta. A fost învins PSD de către PNL? Evident nu. Scorul PNL e cel din primul tur. În al doilea tur, votul anti-Ponta a venit și de la formațiuni dușmane ale PNL, dar mai ales de la un electorat care, deși a votat contra lui Victor Ponta, nu poate fi considerat drept unul al PNL. Așadar, chiar dacă după victoria lui Klaus Iohannis PSD a scăzut în sondaje sub PNL, nu înseamnă în chip automat că un scrutin parlamentar anticipat ar aduce victoria zdrobitoare a PNL. Ca și PSD, PNL, chiar dacă ar cîștiga majoritatea relativă, ar fi constrîns să se alieze cu alte partide pentru a avea majoritatea. Aceasta e situația care face dificilă, dacă nu chiar imposibilă, repetarea manevrei lui Traian Băsescu din 2004, rămasă în istoria postdecembristă sub porecla Soluția imorală.Înseamnă însă că președintele ales nu poate face nimic pentru ca PNL să vină la guvernare? Firește că poate. Ca și Traian Băsescu, Klaus Iohannis e perceput de români drept liderul Opoziției la PSD-ul condus de Victor Ponta. De aceea, românii așteaptă în primul rînd de la Klaus Iohannis puncte de vedere despre activitatea Guvernului, despre principalele probleme ale țării. Nu e vorba de ceea ce posturile de casă ale lui Victor Ponta numesc scandalurile Președinte-Premier. E vorba de poziția lui Klaus Iohannis față de tot ceea ce face Guvernul Ponta. Dacă președintele ar înțelege că Traian Băsescu dialoga cu Poporul nu pentru că voia să fie un tătuc al națiunii, ci pentru că descoperise drept prerogativă prezidențială Spunerea, Cuvîntul, faptele fiind mai puțin prevăzute de Constituție, poate că zilele guvernului Ponta ar fi numărate. Numai că lui Klaus Iohannis îi lipsește exact de ce are nevoie un președinte postdecembrist: Spunerea.
Digi24:
Președintele Klaus Iohannis nu era nevoit să facă bilanțul după prima lună de mandat, este de părere jurnalistul Emil Hurezeanu. „Nu era nevoie de așa ceva, confundă discursul privind starea națiunii cu ceea ce trebuie să facă în mod tactic orice nou ales. La o lună nici nu are prea multe de spus”, a declarat jurnalistul. Emil Hurezeanu spune că acesta „are o logică încă necristalizată a exercițiului prezidențial și a comunicării privind acest exercițiu”. „E într-o perioadă de ucenicie. O fi prelungit-o, trebuia să fie mai scurtă. În măsura în care nu face mare lucru se simte obligat să vorbească la o lună despre asta. E o perioadă de acomodare, cu propriii consilieri. Aud că nu o să participe la Summit-ul ceremonial de la Auschwitz, o să trimită un consilier prezidențial. Aud că evită participarea la conferința pentru securitate din 7 februarie de la Munchen, care este principalul forum de reflecție strategică Est-Vest, adică Statele Unite, Europa, Rusia și China. Probabil e prea devreme. Ceea ce ar putea să fie un risc, între ghilimele, un risc benign, este să rămână agățat de ceea ce crede că l-a făcut sau a fost unul din autorii câștigului său în noiembrie și anume această corespondență în timp real pe Facebook, cu cei care pe care-i cunoaște, pe care nu-i cunoaște.Acest stil s-ar putea să-i concentreze mai multe energii decât activitatea, decât ar avea nevoie în acțiunile prezidențiale. Nu sunt partizanul închistării președintelui, dar intrând în șuvoiul ăsta al comunicării moderne riscă să se trezească cu scrisori deschise din partea unui medic stagiar, a unui economist de la fundația Universității Mării Negre care îi cere să se pronunțe în legătură cu situația din Moldova. El nu este un comandant al oștilor de strânsură, cu tot respectul pe care-l am pentru oamenii care au dreptul să gândească. Un registru paralel trebuie să fie legătura cu electoratul. Are obligații de a ocupa locul formal”, a spus Emil Hurezeanu.
RFI:
În ciuda îndemnului liderilor politici europeni, negocierile de la Chișinău pentru o nouă coalitie au eșuat din nou în această dimineață . Apoi, la ora 15, Parlamentul s-a reunit pentru a alege președintele și vicepreședinții Legislativului și pentru a vorbi din nou de coaliție. Un nou eșec. Eșecul este rezultatul faptului că din 2009 s-au tot acumulat tensiuni între liderii partidelor care au făcut parte pân ă acum din coaliția proeuropeană, explică Armand Goșu, istoric și specialist în spațiul estic. Consecințele ar putea fi dramatice, mai ales în contextul regional tensionat, al conflictului din Ucraina și al prăbușirii rublei. După 2009, când la putere au venit forțele prooccidentale, colaborarea cu Bucureștiul fusese foarte puternică, deși nu neapărat vizibilă. Acum, după ce calendarele electorale de la București și Chișinău s-au suprapus, decidenții români pur și simplu nu au avut vreme și nu le-a mai stat capul la a formula o politică coerentă față de Moldova.
Premium
