Premium
Am văzut undeva că Forumul Democrat al Germanilor din România susține inițiativa USR „Fără penali în funcții publice”. Ultima dată când am întrebat la partid, inițiativa nu avea o formulare finală, dar FDGR o susține și așa. Acuma, FDGR nu este faimos pentru intervențiile sale în morala politică a majorității. Chiar dacă ar avea un puseu brusc de luptă contra corupției naționale, FDGR sigur se va fi gândit la asocierea sa cu președintele Klaus Iohannis și va fi vorbit cu acesta înainte să susțină ce susține. Deci, oricum o întorci, decizia conține un mini-endorsemenet al președintelui față de ce acțiunea USR. De fapt, acesta este și scopul anunțului căci, să fim serioși, FDGR nu prea are altceva de oferit. Scopul este tocmai ca noi să decriptăm și să vedem degetul prezidențial după perdea.
Ceea ce este, pe termen lung, o strategie proasta de comunicare.
Nu vorbesc de USR - ei iau ce primesc - ci de președinte. Dl Iohannis este adeseori acuzat că nu sprijină pe nimeni, nu face nimic, ci doar stă plictisit și moralist în turnul său de fildeș de pe dealul Cotrocenilor. Asta nu e cu totul adevărat dar pornește de la un adevăr: sprijinul prezidențial este adeseori atât de călâu că numai cei mai antrenați ochi, înarmați cu cele mai bune lunete pot să îl vadă. Frazele sale sunt atât de generale că pot fi tehnic adevărate în situații diametral opuse.
asta este o problemă. Președintele are o funcție simbolică și, deci, educativă. El trebuie nu doar să facă ci și să fie văzut că face. Altfel se transmite mesajul că rușine să faci până și lucruri bune.
Să ne înțelegem, eu nu sunt un partizan al ideii de președinte-jucător de tip Băsescu. Orice ar fi, actualul președinte este o îmbunătățire majoră. Dar dacă un lucru merită făcut, atunci el merită făcut pe față. Ba chiar putem argumenta că președintele are obligația politică să ne spună ce face, nu doar să apară în poza cu un politician, sau să scoată FDGR sau, uneori, PNL la înaintare.
Problema dlui Iohannis, presupun, este aceea că nu poate să le facă pe toate și, cu siguranță, nu poate să facă tot ce se așteaptă de la el. Dacă ar vrea să fie activ și transparent ar trebui, simultan, să își limiteze acțiunile la un număr limitat de zone unde poate din punct de vedere constituțional și are sens din punct de vedere politic. Alternativ, ar trebui să accepte că nu are "Puterea" și că nu este nici o rușine să fii înfrânt de un Parlament și Guvern de altă culoare politică.
Aparent, președintele nu vrea aceste lucruri. El vrea ca susținătorii săi să spere la el indiferent de tipul frustrărilor politice pe care le au. Și, mai ales, presupun că nu vrea să fie văzut înfrânt. Dincolo de calculul politic (pe care îl bănuiesc subțire) aceasta ar fi o trăsătură a omului Iohannis pe care nu o poate lăsa la domiciliu dimineața când vine la muncă.
Ori, acesta nu este „lucrul bine făcut” ci doar „lucrul despre care nu poți dovedi în mod definitv că este prost făcut”. Nimeni nu ar trebui să își dorească să intre în istorie sub deviza asta.
