Despre inițiativa lui Dragnea privitoare la sancționarea defăimării pe rețelele de socializare au curs și cred că vor curge râuri întregi de cerneală virtuală, și nu numai. Rapiditatea cu care acest proiect a trecut prin toate stadiile de avizare arată că Parlamentul României poate lucra și altfel, nu doar la frâna de mână sau marșarier.
Haideți să acceptăm de la bun început și fără pic de tăgadă că o astfel de propunere este, și folosim un termen care să nu fie defăimător, incredibil de stupidă, prost gândită, cu efect devastator pentru inițiator. Dar în același timp, haideți să o folosim ca studiu de caz și să discutăm și despre cum arată spațiul online românesc și ce putem face ca să fie transformat într-un spațiu de comunicare decent.
Particularitățile rețelelor sociale
Conform ultimelor date statistice peste 8 milioane de români au cont de Facebook, câteva zeci de mii sunt pe Twitter și avem și câteva mii de bloguri unde regăsim măcar o postare pe zi. Cum arată oamenii din spatele cestor rețele sociale?
Facebook:
vorbim de o rețea pestriță, rețea pe care au conturi toate categoriile sociale ale acestui neam. Pe Facebook vei avea și intelectuali, cârcotași, oameni educați sau needucați. Și profesioniști care se folosesc de acest spațiu virtual doar pentru a-și derula anumite campanii, și oameni care intră acolo doar din simpla plăcere de a hărțui, de a înjura, de a jigni.
Twitter:
aici regăsim mai ales, dacă îmi este folosită exprimarea, o elită a oamenilor cu interes în social media. Prin prisma constrângerilor de genul limită de caractere (140 de cuvinte permise) aici strângi mult mai greu prieteni și interacțiuni, astfel că rețeaua este folosită mai ales de intelectuali, de oameni cu un anumit nivel de cultură, în mod special de profesioniști. Aici te vei lovi și de ironie, de atacuri subtile, de anumite grupuri de oameni, deja construite de ceva vreme, care oricând pot genera o activitate suficient de puternică și suculentă încât să te transforme în personajul zilei.
Bloguri:
blogurile reprezintă poate cel mai ușor instrument de monitorizat și de identificat cazurile de atacuri la persoană, de defăimare. Cele pe domenii proprii sunt deja înregistrate la ROTLD, celelalte pot fi foarte ușor identificate după alte metode. În România vorbim mai ales de bloguri generaliste, unde oamenii abordează orice temă. Blogurile nișate, mai ales pe politică, sunt foarte puține.
Toate aceste rețele sociale au început să fie privite cu interes, și apoi să fie recunoscute ca fiind cu adevărat o forță, odată cu 2012. Drept exemple ar sta protestele împotriva lui Băsescu, subiectul Roșia Montana sau alegerile din 2014. De fiecare dată, în aceste rețele sociale, pe lângă cei care urmăreau doar propagarea unor mesaje, apăreau și jignitorii de profesie, cei care criticau gratuit sau cei care amenințau, șamd. Aceștia au fost identificați sub o singură umbrelă, aceea a postacilor, a celor care primesc mesaje de comunicare de la partide și apoi le diseminează peste tot unde pot.
Iar acesta este doar un exemplu. Orice om care lucrează în social media va putea să îți povestească despre cât de greu este să ții sub control un atac concentrat de mizerii, cum îți ia ore în șir să ștergi sute, mii de comentarii unde nu se regăsesc decât referiri la organe și diverse activități sociale. Va mai putea să îți spună cât de ușor se transmit în online manipulările ordinare, realizate de oameni care știu că nu există o reglementare clară a acestui mediu și își pot permite orice. Au existat cazuri, și aici nu vorbim de persoane publice, ci de oameni care au clacat și și-au luat viața după ce au devenit ținta acestor bullies virtuali.
Reglementăm mediul online?
Și atunci se naște întrebarea: Putem oare să găsim o formă de reglementare a mediului online? Una eficientă, care să nu poate naște controverse de genul celei privitoare la cenzură sau restrângerea unor libertăți, dar care și să ofere un oarecare echilibru și filtru între ce ar trebui și ce nu ar trebui să fie postat, acceptat.
Discuția e lungă și plină de argumente pro și contra. Facebook, de multe ori, consideră ofensatoare și șterge de pe wall-uri poze cu nuditate, poze artistice, nu neapărat pornografice, dar nu are nicio problemă cu distribuirea de clipuri cu decapitări, sau, cum s-a întâmplat la momentul Colectiv, de poze cu morții din club.
Dacă vrem să avem de-a face cu un spațiu virtual care să ne ofere posibilitatea de a primi informații, de a face schimb de idei, de pasiuni, de gânduri, într-un fel sau altul trebuie să gândim și această problemă. Și, de ce nu, să o reglementăm. Dar nu, nu cu inițiative de la Dragnea sau Poptămaș.
Comentează