Premium
Poemul de față, "Corporația norilor", a fost scris exclusiv pe telefon, în drum spre birou și înapoi acasă.
Laurențiu Ion s-a născut în 1991, la Târgoviște. A mai publicat "Destulă pace pentru un război" (Humanitas, 2010) și "Nouăzeci și unu" (Tracus Arte, 2014). Poemele și eseurile lui au apărut atât în reviste din țară, cât și din străinătate. În 2014, a lansat o revistă de literatură și fotografie, Subcapitol, alături de care a organizat zeci de evenimente culturale și lecturi publice. Lucrează în marketing, potrivit mediafax.ro.
Citește și: SURSE - Tăriceanu pregătește o mișcare de efect: ce înseamnă, de fapt, topirea ALDE în PSD
Poemul de față, "Corporația norilor", a fost scris exclusiv pe telefon, în drum spre birou și înapoi acasă.
Declară într-o postare: "După două volume de versuri, am decis că nu voi mai scrie poezie; cel puțin nu texte tăiate sub forma unor versuri. Nu mai găseam niciun rost, în primul rând pentru mine. Ce s-a întâmplat în ultimii ani, de la incendiul din Colectiv până la micile și marile abuzuri ale autorităților, m-a înfuriat, genul de furie care rulează ca un virus pe background, știi că e acolo, ai învățat să trăiești cu el. Așa am scris un poem lung exclusiv de pe telefon, în drum spre birou și înapoi acasă, mereu în timp ce făceam altceva și niciodată ca un „poet” care se așază la masă și scrie pentru că trebuie să livreze".
Pe coperta a patra, Diana Geacăr scrie: "Laurențiu Ion construiește o voce lucidă, care analizează - uneori cu ironie și umor, adesea fără milă - societatea în care trăim, una cu un mare grad de manifestare a violenței și măcinată de corupție. Corporația norilor este o epopee modernă a unui erou contemporan: bărbat alb, singur, plătitor de impozite, care lucrează pentru un zeu puternic, dar distrugător de suflete, Corporația. Vrea să lupte împotriva Răului și acționează, dar își strigă tot mai tare neputința, acceptând că poate singura lui misiune este să supraviețuiască în acest tărâm otrăvit, România, unde ANAF este un Charon care așteaptă eroul la sfârșitul vieții să plătească pentru viața lui de artist independent, iar Guvernul, Hidra, în fața căreia eroul contemporan se înființează cu singura lui armă: tinerețea".
Citește și: Parlamentul a decis! Educația sexuală a fost înlocuită cu ‘educație sanitară’. Cum se va preda în școli
Iată și un fragment, o mostră din poemul lui Laurențiu Ion: "Trebuie să-mi trosnesc genunchiul/ în fiecare dimineață să pot funcționa / corespunzător, să-mi așez oasele/ înapoi la locul lor, în corpul/ robotului care pleacă la muncă.// Dragostea a plecat și ea, iar o molie / încă roade la cămașa pe care/ am lăsat-o la tine, roade de zor,/ roade ca nebuna în jurul inimii/ mele de cal bătrân și abandonat.// Am o durere pe care medicii/ nu o iau în serios, mi-au palpat/ pieptul și mi-au zis că sunt bine,/ dar le-am dat bani: m-au întors/ pe toate părțile și au găsit boala// mea de cal bătrân și abandonat,/ în care-mi duc singurătatea,/ au numit-o depresie și m-au felicitat/ pentru determinarea cu care am căutat/ în mine boala secolului.// Nu mai am niciun organ pentru durere,/ durerea este peste tot acum, nu o mai pot/ localiza sub tricoul meu negru pe care/ l-am transformat în steagul unei țări/ mereu în doliu, mereu în stradă,// să-și plângă copiii morți cu zile/ sau morți deodată, o crimă comisă/ jumătate de asasin și jumătate de stat./ Dacă ai fi aici cu mine, te-aș întreba dacă / auzi cum sună telefonul, dar nu ești:// nimeni nu-i aici și un telefon abandonat/ sună într-o secție de poliție din Caracal./ Vântul își face veacul în jurul casei,/ dar mai mult șuieră-n minte, ca atunci când/ lași pe cineva vorbind singur în telefon,// și vocea ei încă răsună în tine,/ cu ultimul cuvânt pe care l-ai auzit,/ începi să formezi un dialog imaginar/ în care niciunul dintre voi nu e mort,/ preiei tu cazul de unde țara l-a abandonat:/ devii dispecera, polițistul sau medicul,/ dacă e nevoie, devii tu mortul pe care/ o țară întreagă îl plânge, dar orice rol ți-ai dori/ în filmul nostru cu criminali la costum,/ tot la rolul mortului ai mai multe șanse".
