Lectură recomandată: 'O lungă petală de mare', de Isabel Allende

Povestea câtorva personaje care au luptat în Războiul Civil din Spania, au emigrat în Chile la bordul navei "Winnipeg", s-au adaptat, dar, după decenii, la jumătatea anilor 70 ai secolului trecut, au fost nevoite să treacă printr-o dictatură similară. Dar un roman plin de speranță.

Dacă vă place cum scrie Isabel Allende, veți fi încântat/ă și de acest roman, dacă n-ați citit ce a scris până acum, "Winnipeg" poate fi o minunată deschidere, pentru că e remarcabil pentru scrisul romancierei chiliene: istorie, politică, dragoste, sensibilitate. Allende a publicat 23 de cărți, traduse în peste 40 de limbi, peste 74 de milioane de exemplare vândute; are 15 doctorate onorifice; peste 60 de premii în peste 15 țări; 2 filme de succes realizate după romanele sale. În 2018 a primit National Book Award, celebrându-se astfel pentru prima dată în S.U.A. o operă scrisă în limba spaniolă. "Winnipeg" îmbrățișează aproape trei sferturi din secolul trecut, cu accent pe Răboiul Civil spaniol (1936-1939) și lovitura de stat din Chile din 1973, eroii săi, din toate categoriile sociale au trăirile și aspirațiile tuturor celor care au trecut prin acele decenii, politicieni, artiști, intelectuali sau simpli muritori, persoanele istorice sunt reale, cei care le înconjoară sunt ficțiuni, dar mulți din acea realitate, potrivit Mediafax.ro.

Citește și: Sindicatele din Sănătate trag semnalul de alarmă: În 27 de zile vor fi infectați toți salariații din sănătate

În 1939, la sfârșitul Războiului Civil spaniol, când forțele generalului Franco i-au zdrobit pe republicani și a început (continuat de fapt) represiunea cruntă, zeci de mii de combatanți comuniști și republicani și susținători ai acestora au fugit peste graniță, în Franța mai ales, și un număr impresionant nu a mai revenit vreodată în Spania.

Celebrul poet Pablo Neruda fusese numit consul special la Paris pentru emigrația spaniolă. Misiunea lui Neruda era să aleagă muncitori specializați care să-i învețe meserie pe muncitorii chilieni, oameni pașnici și onorabili, în niciun caz politicieni, ziariști sau intelectuali potențial perciuloși. După Neruda, criteriul chilian de imigrație fusese dintotdeauna rasist, consulii primeau instrucțiuni confidențiale să refuze viza persoanelor aparținând anumitor categorii, rase sau naționalități, de la țigani și evrei, până la așa-numiții "orientali". Acum, xenofobiei i se adăuga componenta politică - fără comuniști, socialiști sau anarhiști - dar cum aceste lucru nu apărea în instrucțiunile consulare, avea oarece marjă de acțiune. Îl aștepta o sarcină herculeană, trebuia să finanțeze și să pregătească un vapor, să selecteze imigranții și să facă rost de bani pentru întreținerea lor, asta dacă nu aveau în Chile rude sau prieteni care să-i găzduiască. Era vorba de trei milioane în moneda chiliană, sumă care trebuia depusă la Banca Centrală înainte de îmbarcare.

Citește și: Comisia Europeană știe când se termină criza: Propune INTERZICEREA deplasărilor neesenţiale către UE până la 15 mai

Partidul Comunist Francez și Comitetul de Evacuare a Refugiaților Spanioli cumpăraseră un cabogot, nava Winnipeg, pe care-l modificaseră pentru a trimite aproximativ două mii de exilați în Chile. Cea mai mare parte a coloniei spaniole din Chile, basci și catalani, erau gata să dea o mână de ajutor.

"Ziua de 4 august 1939 la Bordeaux avea să rămână mereu în aminitirea lui Victor Dalmau, a lui Roser Bruguera şi a celor două mii şi ceva de spanioli care plecau spre ţara aceea lunguiaţă din America de Sud, agăţată de munţi ca să nu cadă în mare şi despre care nu ştiau nimic. Neruda avea s-o descrie ca pe <>, dar nici asta nu i-ar fi lămurit mai bine pe expatriaţi. Pe hartă, Chile părea ceva îngust şi depărtat."

Citește și: Raed Arafat, precizări de ULTIMĂ ORĂ în urma unor 'interpretări eronate': Cum vor funcţiona spitalele în perioada următoare

Atât Victor, cât și Roser reușesc să se integreze, ca și mulți alții, să-și facă un rost, dar lovitura de stat încheiată cu moartea președintelui Salvador Allende îi va forța să părăsească și această țară. Revin în Spania, dar nu rezistă, emigrează în Venezuela și după mulți ani se întorc în Chile, o țară complet diferită, sub dictatură. În ciuda vicisitudinilor, se adapterază și acum. Pentru că "navigăm mai departe. Și tot așa până la sfârșit."

Un roman plin de speranță.

"Isabel Allende s-a documentat temeinic pentru acest roman și a discutat cu supraviețuitori ai călătoriei făcute pe Winnipeg. (...) Dar miza lui nu este una politică. Pe autoare o preocupă, ca în toate celelalte cărți ale sale, mai ales sentimentele personajelor cărora le dă viață" - El Imparcial

Isabel Allende - "O lungă petală de mare". Traducere din spaniolă de Cornelia Rădulescu. Editura Humanitas fiction, colecția Raftul Denisei. 324 pag.