Premium
Cel mai recent volum de poeme admirabile al unui mare poet.
Am obținut o mărturisire de la Poetul Ioan Es. Pop la foarte scurt timp după ce am primit pdf-ul cărții pe care o semnalăm astăzi: „Cartea asta s-a născut sănătoasă și urma să fie tipărită puțin după 15 martie 2020, dar întârzierea nu i-a dăunat. A stat în carantină lângă mine și m-a vindecat de neliniști pe care, altfel, le-aș fi parcurs mai greu. Le mulțumesc tuturor celor care o vor citi.”, potrivit mediafax.ro.
Citește și: Legea privind starea de alertă, în vigoare de azi! Cât de mari sunt amenzile și pentru ce se dau
Este cel mai recent volum de poeme ale lui Ioan Es Pop, admirabile, cum i-au fost aproape toate poemele, de când tot scrie/ publică, adică de mai bine de 25 de ani. Un volum cu puține pagini, ca mai toate de până acum, cu cinci părți: „păzea!, radicalii sunt liberi”; „un somn pe scaunul electric”; „postumani la masa de seară”; „o scrisoare pierdută la anul 2012” ; „nicăieri.ro”.
Primele trei părți sunt cicluri de poeme uimitoare, îl cităm pe cel care dă titlul volumului:
„întinde-te ca-n leagăn şi readu-ți aminte/ de parcă le-ai gândi întâia oară:/ “prima moarte e doar spaimă şi premeditare”/ şi “ce nesperat prilej de război această pace”/ şi “tatăl este absent, ne putem permite orice”.// dar oare amicul ce-ar spune? “om singur lângă om singur, aşa se-ncheie păcile şi bătăliile.” şi zoli de colo:/ “hansi, tâmpitule, aia-i fereastra, uşa-i dincoace.”/ şi hans de dincolo: “acum m-au gradat. am însemne mari pe/ ficat. asta de când încă stam p-acilea cu voi.” şi apoi elvira:? “iar binele se duce mai iute ca toate,/ numai răul rămâne nemuritor.”// reauzi-l pe mircea: “eu nu mă mai duc azi acasă. dar ştiu:/ unul din voi are să mă trezească./ unul din voi pre mine mie însumi mă va vinde.”/ sau pe porcec: “se prevăd neşanse potrivite pentru vara asta./ trecutul decade şi e limpede că un an ca acesta/ n-o să mai prind eu vreodată.” sau pe/ iova: “ia uite-aici: port mănuşi să nu se vadă, căci acum/ scriu direct pe mâna mea: e mătuşa mea decedată.»// hai, încă un pahar, pentru gioni:/ “pe el speranţa – că a avut-o o singură dată/ cât l-am cunoscut – l-a răpus mai iute decât/ pe alţii în doi ani disperarea.” şi pentru/ gore, „mormolocul de dâmbovița, mare duce de apă dulce”./ şi pentru popescu, mâine-poimâine nume de stradă/ şi pentru tot clerul şi poporul adunat aici.// iar tu, acolo, pe scaun, te simți bine, nu?,/ după ce i-ai auzit pe toți/ – de-acum chiar că poți să dormi ferice.”
Citește și: Mutare explozivă anunțată de Marcel Ciolacu: Parlamentul nu va intra în vacanță; răsturnarea Guvernului e o variantă .
Partea a patra, „o scrisoare pierdută la anul 2012”. are o poveste pe care poetul o spune pe scurt: Urmare a unei comenzi de la Uniunea Compozitorilor pentru un musical, Mircea Tiberian m-a invitat, în 2012, să-i compun nişte texte ritmate şi cu rimă care să dea voce unor personaje din Scrisoarea pierdută. Pentru forma clasică de musical, mai era nevoie de câteva duete şi de unul sau două coruri. Aşa s-au născut versurile acestea, pentru care Mircea a compus muzica. Prologul şi Epilogul au fost adăugate în anul 2019.
Ultima parte, „nicăieri.ro”, cu mottoul „Noi parcă ne-am născut în Aeropa,/ Căci numai umbra celui care pleacă o iubim.”, cuprinde textul (destul de amplu) scris prin 2015 și publicat în revista Vatra în septembrie/octombrie 2017 despre cum „scapă Europa de amenințarea românească” și care se încheie astfel:
„În iunie 2010, în România reveniră, la grămadă, cerșetorii, infractorii, neisprăviții, dar și câteva zeci de mii de români care, în țările lor de adopție, prosperaseră și dobândiseră prețuirea celor din jur.
Atribuțiile organelor de ordine din România fură sporite, ca și privilegiile lor. Educația primi bani mai mulți și la fel și Sănătatea, noua sinteză a poporului român de acasă cu poporul român de afară dădu semne de reușită, iar antipatia italienilor și a altor popoare față de românii întorși în țara lor se prefăcu în autoreproș, apoi într-o duioasă compătimire a celor pe care-i urâseră atât de mult cândva și în cele din urmă chiar în invidie. Un soi de comunism controlat, neateu și pluripartinic ajunse la o uimitoare împăcare cu capitalismul. Care nu mai era nici el atât de capitalist pe cât fusese anterior.
Așa scăpă Europa de amenințarea românească.
Totuși, la sfârșit de octombrie 2010, o crimă cumplită făcu poporul român să se revolte împotriva poporului român. Căruia i se ceru să plece. Numai că poporului român care voi să plece i se răspunse că în România i s-au asigurat toate condițiile pentru a rămâne. Pentru că între timp italienii implementează și ei programul și ai lor se întorc și ei acasă, iar spaniolii de afară se întorc și ei în Spania și în general toți cei plecați se întorc pe la casele lor și nu vor să-i găsească acolo pe alții și.”
Ioan Es. Pop – un somn pe scaunul electric. Editurile Tracus Arte și Charmides. 100 pag.
