Președintele României, Nicușor Dan, a retrimis Parlamentului, spre reexaminare, Legea pentru modificarea art. 666 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, act normativ care vizează procedura de încuviințare a executării silite. Cererea a fost formulată în temeiul art. 77 alin. (2) din Constituție și a fost adresată președintelui Senatului.
Președintele arată că legea i-a fost transmisă la promulgare la data de 29 decembrie 2025 și subliniază că obiectul reglementării îl constituie „modificarea art. 666 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, care se referă la procedura de încuviințare a executării silite”.
Deși nu contestă utilitatea demersului legislativ, președintele precizează că „prin modul de redactare, noua soluție legislativă prezintă unele omisiuni și necorelări – ce pot fi apreciate chiar ca veritabile nerespectări ale exigențelor constituționale ale statului de drept – motiv pentru care se impune reanalizarea acesteia de către Parlament”.
Proceduri neclare și regim juridic incomplet
În cererea de reexaminare, președintele citează integral noul text propus pentru art. 666 și atrage atenția că soluția legislativă „este neclară și apare ca fiind incompletă” prin raportare la dispozițiile art. 632 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care stabilesc limitativ categoriile de titluri executorii.
Președintele explică faptul că, potrivit legislației în vigoare, hotărârile judecătorești reprezintă doar o categorie de titluri executorii, alături de alte înscrisuri prevăzute de lege, iar în interiorul categoriei hotărârilor judecătorești există distincții între hotărâri executorii, hotărâri cu executare provizorie și hotărâri definitive.
„Nu toate hotărârile judecătorești sunt definitive și executorii de la data pronunțării, astfel încât să poată fi încuviințată executarea silită, ci devin definitive și pot constitui titlu executoriu la un moment ulterior momentului pronunțării”, se arată în document.
Distincții legislative fără acoperire normativă
Președintele observă că noua reglementare pare să abandoneze procedura unitară existentă și să creeze un regim diferit pentru hotărârile judecătorești, față de celelalte titluri executorii. În opinia sa, din modul de redactare al alineatelor (1)–(3) ale art. 666 rezultă interpretări contradictorii privind sfera de aplicare a noilor norme.
Astfel, alin. (3) stabilește expres că cererile de încuviințare a executării silite pentru titluri executorii „altele decât hotărârile judecătorești” se soluționează de instanță în termen de cel mult șapte zile, ceea ce conduce la concluzia că alin. (1) nu se aplică tuturor titlurilor executorii, așa cum ar putea părea la prima lectură.
„Încuviințarea executării silite a hotărârilor judecătorești neexecutorii la momentul pronunțării rămâne, astfel, nereglementată”, avertizează președintele, apreciind că această lacună este confirmată și de eliminarea referirilor la „hotărâre” din cuprinsul alin. (6) al articolului.
Riscuri constituționale și lipsă de corelare
Dintr-o altă perspectivă, Nicușor Dan arată că intervenția legislativă „nu își corelează dispozițiile între ele, dar nici cu ansamblul dispozițiilor Cărții a V-a – Despre executarea silită – din Codul de procedură civilă”.
În cazul în care legiuitorul își menține opțiunea pentru un regim diferențiat, președintele solicită adoptarea unor „dispoziții clare, concise și previzibile”, care să stabilească fără echivoc competența instanțelor, termenele procedurale, inițiativa încuviințării executării silite și căile de atac.
În forma transmisă la promulgare, se arată în cerere, legea „nu întrunește aceste exigențe”, aspect „de natură a pune în discuție, inclusiv respectarea art. 21, art. 124 și art. 126 din Constituție, precum și a art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului”.
Rolul executorului judecătoresc, criticat
Un alt punct criticat vizează formularea potrivit căreia „executorul judecătoresc admite cererea de încuviințare”, sintagmă care, în opinia președintelui, „induce ideea că executorul judecătoresc dobândește posibilitatea de a decide cu privire la legalitatea și temeinicia cererii de executare silită”.
Această soluție este considerată contrară jurisprudenței Curții Constituționale, care a statuat că declanșarea executării silite trebuie să fie supusă controlului judecătoresc, ca exigență constituțională.
Președintele apreciază că menținerea acestei sintagme este „consecința unei erori”, întrucât forma inițială a proiectului avea în vedere un alt mecanism, ulterior abandonat pe parcursul procedurii parlamentare.
Trimiteri fără obiect
În final, șeful statului critică și alin. (9) al noului art. 666, care face trimitere la o încheiere emisă de executorul judecătoresc potrivit alin. (2), deși, în forma adoptată, alin. (2) nu mai prevede o astfel de competență pentru executor. „Posibilitatea formulării contestației la executare apare ca lipsită de obiect”, se arată în document.
Față de ansamblul argumentelor expuse, președintele solicită Parlamentului reexaminarea legii, subliniind că respectarea Constituției, a jurisprudenței Curții Constituționale și a standardelor europene impune o regândire coerentă a noii proceduri.
Comentează