Premium
Les cimenteries, cancer de la Roumanie (Fabricile de ciment, un cancer pentru Româna). Sub acest titlu cotidianul francez Libération publică un reportaj având drept centru nevralgic al poluării localitatea Fieni din judeţul Dâmboviţa. Însoţit de numeroase fotografii, consemnând numeroase mărturii, reportajul este un veritabil semnal de alarmă.
Reportajul este semnat de doi francezi, Nelly Didelot şi Eric de Lavarene care s-au documentat serios la faţa locului şi au stat de vorbă atât cu victimele poluării cât şi cu specialişti. După lectura acestui reportaj sentimentul cititorului este că fabricile de ciment din România sunt un cancer şi pentru Europa. Iar într-un context în care Europa doreşte să se arate exemplară în materie de limitare a poluării, ceea ce se întâmplă în România reprezintă un contra-exemplu flagrant, informează rfi.ro.
Cei doi reporteri evocă, de exemplu, faptul că în respectivele uzine diverse deşeuri sunt amestecate cu cărbunele destinat cuptoarelor… Este cazul cu fabrica preluată de compania germană Heidelberg Cement, şi situată în centrul oraşului Fieni. Pe hârtie, arată reporterii francezi, ideea pare revoluţionară şi destinată reducerii emisiilor de bioxid de carbon, şi de altfel metoda este adoptată şi în unele ţări occidentale. În realitate, însă, când constaţi că pomii fructiferi din regiune nu mai dau roade, este normal să te nelinişteşti…
Un locuitor al oraşului arată că problemele de poluare existau şi pe vremea comunismului, dar acum au devenit şi mai grave… Iar numărul celor care se îmbolnăvesc de cancer parcă din senin este foarte mare… O asistentă biochimistă confirmă acest fenomen, precum şi multiplicarea cazurilor de leucemie la copii…
„După ce plouă, maşinile sunt acoperite cu o peliculă neagră. Iar aceasta nu mai are legătură cu praful de ciment de altădată, nu se duce decât dacă o curăţăm cu oţet”, spune un alt locuitor de la Fieni, mobilizat, împreună cu alţi concetăţeni ai săi împotriva tehnicilor de incinerare a deşeurilor.
Reporterii francezi mai constată nişte contradicţii flagrante: cazurile de cancer se multiplică dar firma germană precum şi autorităţile române afirmă că nivelul de poluare este situat în limitele legale…
Reporterii francezi s-au mai dus să vadă ce se întâmplă la fabrica de ciment de la Medgidia, precum şi la Constanţa unde sosesc în port nave cu deşeuri din diverse ţări europene. O întrebare emană, la fel de toxică precum bioxidul de carbon, din acest reportaj: cum de acceptă România să devină pubela Europei, cine tolerează ba chiar stimulează acest tip de activitate?
Imposibil să nu te indignezi şi să nu te nelinişteşti citind acest reportaj ilustrat cu fotografii având ceva apocaliptic. Iată şi o dilemă amară expusă de o locuitoare din Fieni: „Uzina este o mafie, oraşul trăieşte graţie uzinei, familii întregi depind de uzină, iar dacă cineva vorbeşte prea mult ştie că va avea de suportat consecinţe. Trebuie să continuăm să ne batem, dar ştim că nimic nu se va schimba.”
Personal mi se pare incredibilă această frază, sintetizând disperarea şi fatalismul românesc chiar mai bine decât o făcea filozoful Emil Cioran: să continuăm să ne batem împotriva răului deşi ştim că nimic nu se va schimba… Mai este oare acceptabilă o astfel de atitudine într-un cadru democratic şi într-un spaţiu de libertate cum este cel al Uniunii Europene?
