Premium
Curtea Constituţionale a României (CCR) a publicat motivarea deciziei prin care a admis obiecţiile de neconstituţionalitate referitoare la patru modificări aduse Legii 304/2004 privind organizarea judiciară. Singura opinie separată îi aparţine judecătoarei Livia Stanciu, care ar fi dorit ca, pe lângă cele patru modificări declarate neconstituţionale, să se mai constate două nereguli majore.
Astfel, Livia Stanciu contestă procedura prin care s-a adoptat legea, prin comisie specială. Pe lângă această chestiune de formă, singura problemă de fond constatată se referă la înfiinţarea secţiei speciale de anchetare a magistraţilor, în cadrul Parchetului General, despre care Livia Stanciu susţine că nu este oportună şi generează un tratament discriminatoriu.
Consultați AICI motivarea CCR pe Legea 304/2004.
Livia Stanciu afirmă, în opinia separată, că hotărârea de înviinţare a Comisiei speciale conduse de Florin Iordache a fost modificată ulterior trimiterii proiectului la această comisie, tocmai pentru că ea nu avea în atribuţii discutarea proiectului de modificare a Legii 304/2004. "Dispozițiile art.1 alin.(1) lit.j) din Hotărârea Parlamentului nr.69/2017, astfel cum au fost modificate prin Hotărârea Parlamentului nr.95/2017, nu pot retroactiva", susţine judecătoarea.
"Așadar, fără a avea un temei legal în vigoare, Biroul permanent al Camerei Deputaților a transmis propunerea legislativă Comisiei speciale comune, în calitate de comisie sesizată în fond, iar nu Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, care, potrivit dispozițiilor art.60 pct.13 din Regulamentul Camerei Deputaților, are ca domeniu de activitate: „constituţionalitatea proiectelor de legi şi a propunerilor legislative; reglementări în domeniul dreptului civil, penal, contravenţional, procedură civilă, penală, administrativă, organizarea judecătorească; alte reglementări cu caracter precumpănitor juridic; probleme de disciplină parlamentară, incompatibilităţi şi imunităţi”.
În consecință, nu se poate aprecia că procesul legislativ - privind adoptarea de către prima Cameră sesizată, Camera Deputaților, a legii supuse controlului de constituționalitate - este conform cu normele Regulamentului Camerei Deputaților, ale Regulamentul activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului și ale Hotărârii Parlamentului nr.69/2017, aceste încălcări echivalând cu nerespectarea prevederilor art.64 alin.(1) din Constituție, potrivit căruia „Organizarea și funcționarea fiecărei camere se stabilesc prin regulament propriu.”", se arată în opinia separată.
Vezi şi: Oamenii de ştiinţă americani au stabilit: Care este cel mai bun mod de a prepara cafeaua
Livia Stanciu mai susţine că un raport al unei comisii speciale nu poate intra pe ordinea de zi a planului Camerei Deputaţilor, aşa cum s-a procedat, ci doar în plenul comun al celor două camere ale Parlamentului. "Nu a fost respectată nici măcar obligația înscrierii cu prioritate a raportului Comisiei speciale comune pe ordinea de zi a ședințelor comune ale celor două Camere", mai afirmă judecătoarea.
"Autonomia regulamentară nu poate fi exercitată în mod discreţionar, abuziv, cu încălcarea atribuţiilor constituţionale ale Parlamentului sau a normelor imperative privind procedura parlamentară. Normele regulamentare reprezintă instrumentele juridice care permit desfăşurarea activităţilor parlamentare în scopul îndeplinirii atribuţiilor constituţionale ale forului legislativ şi trebuie interpretate şi aplicate cu bună-credinţă şi în spiritul loialităţii faţă de Legea fundamentală", mai notează Livia Stanciu în opinia separată.
"În concluzie, apreciem că a fost afectat principiul autonomiei parlamentare și au fost încălcate prevederile art.64 și art.65 din Constituție, în privința unei componente esențiale a procesului legislativ, și anume sesizarea, în sensul că Biroul Permanent al fiecărei Camere a sesizat în fond, pentru elaborarea raportului, Comisia specială comună, în timp ce sesizarea unei comisii speciale comune este posibilă doar de către Birourile Permanente ale celor două Camere reunite în ședință comună, iar nu de către fiecare birou permanent în mod succesiv, în funcție de Camera sesizată", afirmă judecătoarea.
Vezi şi: Un cunoscut psiholog oferă șapte sfaturi practice pentru a preveni atacurile de panică
Cu privire la criticile pe fond, Livia Stanciu se referă doar la înfiinţarea secţiei speciale de anchetare a magistraţilor:
"În ansamblu, criticile sunt formulate din perspectiva efectelor pe care instituirea acestei noi structuri de parchet le are asupra competenţelor altor structuri de parchet deja existente, din perspectiva faptului că reglementează norme care ţin de statutul procurorului, din perspectiva creării unui regim discriminatoriu, neîntemeiat pe criterii obiective şi raţionale, vizând, totodată, și modul de reglementare a instituţiei procurorului şef al acestei secţii, precum și a competenţei procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de a soluţiona conflictele de competenţă ivite între structurile Ministerului Public.
Astfel, se susţine că, prin înfiinţarea Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, este limitat rolul Direcţiei Naţionale Anticorupţie în combaterea corupţiei şi, drept consecinţă, sunt încălcate recomandările Comisiei Europene cuprinse în rapoartele Mecanismului de Cooperare și de Verificare (MCV) şi, implicit, prevederile art.148 alin.(2) şi (4) din Constituţie.
Astfel, constatăm că dispoziţiile legale criticate consacră posibilitatea înfiinţării unei structuri de investigare a infracţiunilor exclusiv pentru categoria profesională a magistraţilor, în condiţiile în care în România nu mai există nicio altă categorie profesională cu privire la care să funcționeze un organ de anchetă specializat. Prin urmare, spre deosebire de ceilalţi cetăţeni ai României, judecătorilor și procurorilor, inclusiv judecătorilor și procurorilor militari şi membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, le este aplicat un tratament juridic diferit, prin reglementarea cercetării infracţiunilor ce s-ar comite de către aceştia de către o structură specială de parchet. Această situaţie nu-şi găseşte justificare în exigenţele constituţionale consacrate de art.16 alin.(1) din Constituţie potrivit căruia „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”. Cu privire la incidenţa art.16 alin. (1) din Constituţie, reţinem că, sub aspectul asigurării egalităţii în drepturi, Curtea Constituţională a statuat, în jurisprudenţa sa, că principiul egalităţii în faţa legii, consacrat de prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. El nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice."
(...)
"În analiza sa, Curtea ar fi trebuit să constate dacă pentru atingerea obiectivului urmărit de legiuitor, respectiv acela de combatere a infracţiunilor comise de magistraţi se impun măsuri disuasive de reglementare determinate de amploarea fenomenului premisă. Or, câtă vreme nu există o expunere de motive corespunzătoare care să releve faptul că fenomenul infracţionalităţii în rândul magistraţilor are o amploare care să justifice înfiinţarea unei secţii speciale pentru combaterea lui, nu ne aflăm în prezenţa niciunui criteriu obiectiv şi raţional. Crearea unei secţii specializate pentru cercetarea magistraţilor nu a fost justificată de apariţia unei situaţii obiective ce ar necesita o schimbare de politică penală, întrucât faptele de corupţie comise de magistraţi nu reprezintă, nici prin tipologie şi nici prin număr, un fenomen aparte în comparaţie cu cele săvârşite de alte categorii profesionale. Tot astfel, în lipsa unor garanţii legislative şi instituţionale cu privire la independenţa acestei noi structuri de parchet, există riscul afectării luptei împotriva corupţiei. Înfiinţarea acestei secţii face posibilă crearea în viitor a unor alte parchete specializate pe diverse categorii profesionale, iar nu pe natura infracţiunilor. În logica aceasta,s-ar impune şi înfiinţarea de unităţi de parchet care să-i ancheteze doar pe parlamentari sau doar pe ministri.
36. Totodată, constatăm că nu există o astfel de măsură pentru parlamentari, pentru membrii Guvernului, pentru funcţionari sau pentru vreo altă categorie profesională. Nu există nicio justificare pentru ca magistraţii să fie supuşi unui tratament special, nici măcar din perspectiva asigurării protecţiei acestora. Pentru efectuarea unei cercetări penale eficiente este necesar ca magistratul să fie investigat ca orice cetăţean, în funcţie de natura infracţiunii pretins a fi săvârşită de către acesta. Astfel, magistratul are dreptul de a fi cercetat penal de un organ de urmărire penală specializat în categoria de infracţiuni din care face parte cea care i se impută, drept pe care îl are orice cetăţean, cu atât mai mult cu cât magistratul este vulnerabil, soluţiile sale lăsând întotdeauna cel puţin o parte nemulţumită, ceea ce determină de foarte multe ori formularea împotriva sa a unor plângeri neîntemeiate, cu scop şicanator. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, specializarea presupune o experienţă profesională, pe lângă o cunoaştere amănunţită a unei materii la nivel teoretic, iar specializarea se dobândeşte după o lungă perioadă de practică efectivă în domeniu. Or, prin înfiinţarea Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, este pusă sub semnul întrebării specializarea procurorilor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul ei, aceştia fiind, cel puţin ipotetic, puşi în situaţia de a instrumenta cauze referitoare la toate infracţiunile reglementate de Codul penal şi de legile speciale. Nu are nicio justificare raţională opţiunea legislativă de a restrânge aria de competenţă a unor structuri de parchet deja existente şi specializate (Direcţia Naţională Anticorupţie şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism). Aceasta cu atât mai mult cu cât statul român a investit fonduri semnificative şi a dezvoltat ani la rând un mecanism eficient de abordare a faptelor de corupţie şi de criminalitate organizată. Practic, prin înfiinţarea acestei secţii, o parte din cauzele aflate în competenţa unor procurori cu experienţă în ce priveşte procedura de cercetare şi investigare a acestui gen de fapte trece în competenţa altor procurori care, deşi bine pregătiţi profesional, nu au însă aceeaşi experienţă în instrumentarea cauzelor care presupun o anumită specializare.
37. Prin urmare, constatăm că prin înfiinţarea Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie se creează o diferenţă de tratament juridic în cadrul aceleiaşi categorii de făptuitori – cetăţeni ai României - , fără a exista vreo justificare obiectivă şi rezonabilă, ceea ce atrage încălcarea prevederilor art.16 alin. (1) din Constituţie cu privire la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări.
38. Totodată, înfiinţarea Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie nu are nicio legătură cu modernizarea justiţiei din România, justiţie care se află într-o evoluţie pozitivă vizibilă, apreciată de rapoartele succesive ale Mecanismului de Cooperare şi de Verificare (MCV), ci reprezintă doar un „experiment judiciar” pregătit superficial, în lipsa oricăror studii şi programe şi fără o analiză amănunţită şi riguroasă. Acest lucru este în totală contradicţie cu angajamentele pe care şi le-a asumat România prin aderarea la Uniunea Europeană şi nu face decât să menţină pe termen nelimitat Mecanismul de Cooperare şi de Verificare (MCV)", se mai arată în opinia separată.
