În cadrul unei emisiuni la România TV, Liviu Dragnea a declarat că are în vedere discuţii cu toţi reprezentanţii clasei politice privind legea salarizării în sistemul bugetar. Deşi emisiunea a cuprins mai multe momente interesante, este evident că cea mai importantă evoluţie pe care am observat-o a fost această deschidere ciudată a liderului PSD de a purta discuţii cu alţi reprezentanţi ai clasei politice, inclusiv cu opoziţia. Faptul că Dragnea nu trage doar pe turta lui efectele electorale pozitive ale unui asemenea proiect legislativ pare a fi o schimbare de paradigmă pentru politica românească.
Să ne-nţelegem, Liviu Dragnea are un pachet de caracteristici negative peste care unora le este greu să treacă, dar ideea de a colabora cu opoziţia pentru a promova o lege esenţială pentru România, nu este neapărat rea. Şi nu este rău nici argumentul pe care Dragnea îl formulează. El spune că este nevoie de o consultare amplă cu toate forţele politice pe marginea acestei legi, pentru a atinge un consens, pentru că, în România, toate guvernele (toate, toate, inclusiv guvernul Ponta?) şterg cu buretele legile şi proiectele promovate de fosta guvernare, fără să ţină cont de măsura în care acele legi şi proiecte sunt sau nu bune.
Ştergerea cu buretele se face, de obicei, fie prin îngroparea în uitare a unor iniţiative, fie prin reforme şi ordonanţe de urgenţă care să modifice (substanţial) întreaga arhitectură a unor domenii strategice. Uitaţi-vă doar la părinţii care aleargă de colo colo, neînţelegând ce şi cum şi când se întâmplă în educaţie. Nicio reformă nu a fost lăsată să „curgă” pentru a demonstra dacă este sau nu eficientă sau dacă se pot măsura rezultatele ei pentru a fi adaptată, nu aruncată la coşul de gunoi. Ce-i drept, o hârtie de turnesol avem pentru a vedea efectele acestor reforme sistematice în educaţie. Faptul că în jur de 50% din elevi nu trec BAC-ul.
Privind aşa lucrurile, preşedintele PSD ne spune, de fapt, că vrea o consultare pentru a asigura stabilitatea pe termen lung a legii salarizării în domeniul bugetar. Dacă partidele spun da şi hotărăsc împreună o serie de măsuri, atunci va fi mult mai greu să renunţe la aceste hotărâri din considerente electorale atunci când ajung la guvernare. Argumentul are sens şi crează responsabilitate comună.
Se pare că preluarea conducerii PSD de către Liviu Dragnea anunţă, cel puţin ţinând cont de declaraţiile sale de până acum, o schimbare de paradigmă politică în partid. Dragnea pare să fie un adept al consensului politic, care nu se implică în conflicte politice fără miză, interminabile, aşa cum fac majoritatea politicienilor. Liviu Dragnea vorbeşte despre dialog transpartizan şi despre oportunitatea adoptării unor strategii mai ample. Vorbeşte despre consultarea lui Iohannis şi despre limitarea puterilor unor baroni locali. Este cel puţin impropriu unui partid mare din România.
Rămâne întrebarea dacă Liviu Dragnea va păstra acest discurs şi duminică la Congres sau dacă va rata oportunitatea dată de legitimitatea pe care o are în partid (400.000 de voturi rămân 400.000 de voturi), pentru a schimba paradigma în care se face politică în România.
Comentează