Premium
Adevarul:
Alegerile locale din acest an cad în Duminica Orbului, a cincea duminică de la Paştele ortodox. Precedentul este constituit de primele alegeri libere, parlamentare şi prezidenţiale, din 20 mai 1990, când aproape 86% din alegători l-au votat pe Ion Iliescu preşedinte. Mai mult, partidul condus de acesta, Frontul Salvării Naţionale, a obţinut 67,53% din voturi, ceea ce le-a permis să aibă o majoritate confortabilă în Parlament.
La 26 de ani de la primele alegeri prezidenţiale şi parlamentare desfăşura după căderea regimului comunist, electoratul e chemat la urne tot în Duminica Orbului aşa cum s-a întâmplat la 20 mai 1990. Duminică Orbului, sărbătorită în a cincea duminică de la Paşti, e ziua care aduce aminte de una din minunile lui Iisus Hristos, şi anume, redarea vederii unei persoane.
Potrivit textelor biblice persoanei căruia i-a fost redată vederea a fost luminată şi sufleteşte, fiind făcută să înţeleagă mai bine ceea ce se întâmplă în jurul său.
Raţiunea amintită de această zi nu a fost la fel de prezentă la 20 mai 1990, moment când Ion Iliescu a câştigat cu un scor zdrobitor alegerile prezidenţiale fiind votat de 85,07% din cei care au mers la urne.
La o distanţă considerabilă s-au clasat contracandidaţii săi, reprezentanţi ai partidelor istorice şi anticomunişti convinşi, Radu Câmpeanu (Partidul Naţional Liberal), 10,64%, şi Ion Raţiu (Partidul Naţional Ţărănesc Creştin-Democrat), 4,29%.
Formaţiunea condusă de Ion Iliescu s-a impus şi în alegerile pentru Parlament din aceeaşi zi. FSN-ul a luat 67,53% din mandatele parlamentare, la mare distanţă fiind PNL şi UDMR cu aproape 7%.
Alegerile s-au desfăşurat într-o atmosferă tensionată. Liberalii şi ţărăniştii cereau persoane noi în politică, oameni care să nu fi avut de-a face cu Partidul Comunist din România şi să nu fi deţinut funcţii în aparatul de partid sau de stat. Aceste partide erau sprijinite printr-un mesaj similar manifestanţii din Piaţa Universităţii, cei care timp de peste o lună s-au strâns pentru a protesta, nemulţumiţi de modul în care ajunseseră la putere politicieni precum Ion Iliescu sau Petre Roman.
Manifestaţiile erau conduse de Liga Studenţilor din Universitatea Bucureşti, una din principalele voci fiind Marian Munteanu, actual candidat al PNL pentru Primăria Capitalei. De partea cealaltă, se afla cel mai mare şi puternic partid, Frontul Salvării Naţionale, grupare politică în care activau numeroşi foşti nomenclaturişti. Sprijiniţi de o bună partea presei şi având o bună organizare în teritoriu, aceştia din urmă se aşteptau să obţină să câştige primele alegeri.
Iliescu şi FSN-ul au ştiut din timp că sunt câştigători
La o zi după închiderea urnelor, a fost prezentat public un sondaj public realizat de INFAS în colaborare cu IRSOP. În primul exit-poll postdecembrist, Ion Iliescu era prezentat câştigător cert după ce potrivit chestionarelor realizate, 84,6 dintre respondenţi susţinuseră că-l votaseră pe cel care avea să mai fie de două ori ales preşedinte, în 1992 şi 2000.
La mare distanţă în preferinţele alegătorilor se aflau Radu Câmpeanu (10,7% ) şi Ion Raţiu (4,7%). În ceea ce priveşte parlamentarele, sondajul de la urne estimau că FSN va obţine în jur de 65%, în timp ce PNL aproape 7%, iar PNŢCD d-abia 3%.
(Sursa foto: Arhiva AGERPRES - Primele alegeri legislative și prezidențiale din România, desfașurate pe 20 mai 1990. centru de votare din comuna Petrachioaia, sectorul Agricol Ilfov)
RFI:
Peste 500 de persoane au participat ieri la Congresul naționaliștilor și xenofobilor europeni care s-au adunat la Sinaia pentru a participa la o discuție despre "problemele actuale al UE". Marine Le Pen, președinta Frontului Național din Franța, a fost Key-Speaker. Prezenţa liderei extremiştilor francezi a stârnit reacţii dure din partea unor reprezentanţi PSD şi PNL.
Consultantul politic Radu Magdin a declarat că e "paradoxal ca un congres al naţionaliştilor şi extremiştilor europeni să fie organizat în România".
"Se vrea punerea României pe un radar al extremismului, unde nu îşi are locul" a mai precizat consultantul Radu Magdin. Analistul atrage atenţia asupra faptului că dacă dintr-odată un duşman declarat începe să îşi facă griji cu privire la tine mai degrabă ar trebui privit cu circumspecţie.
Ziarul Financiar:
România se confruntă în prezent cu o ofertă scăzută de forţă de muncă pe segmentul oameni tineri, studenţi, absolvenţi de facultate, vorbitori de una sau două limbi străine. Dacă sunt de la Politehnică, Cibernetică, Matematică (mai nou), Construcţii, Petrol şi Gaze, ASE, este perfect. Aproape toată oferta ce există în facultate este luată, monitorizată şi recrutată de companii încă din primul an.
România are aproape 500.000 de studenţi, în fiecare an ieşind de pe băncile facultăţilor 100.000 de absolvenţi cu diplomă de licenţă.
Încă din primul an, cei mai mulţi dintre studenţi îşi pun întrebarea dacă să lucreze sau nu din timpul facultăţii. Prima raţiune este legată de nevoia de bani, de a ţine pasul cu colegii şi cu vremurile. A doua ţine de câştigarea unei experienţe astfel încât după terminarea facultăţii şansele de a obţine o poziţie mai bună într-o companie să fie mai ridicate. Pentru cei din provincie care vin la facultate în oraşele mari - Bucureşti, Cluj, Timişoara, Iaşi -, necesitatea de a avea o sursă de bani este extrem de presantă. Costul în aceste oraşe devine extrem de ridicat – chirie, haine (trebuie să le schimbi de mai multe ori), entertainment şi mâncare.
Deci a avea un job trece pe primul loc în priorităţi, iar facultatea este pe locul doi. Companiile, ştiind acest lucru şi presate de la centru să umple poziţiile în organigramă, bat facultăţile în căutarea de angajaţi sub toate formele: întâi internship, urmează program redus şi după aceea vine program de opt ore chiar din anul I sau II de facultate. Dacă nu ai alte venituri şi ai nevoie de bani, 1.500-2.000 de lei net în mână înseamnă un venit foarte bun, la care nu mulţi studenţi pot să spună pas...
Confruntate cu acest lucru, deja sunt facultăţi (Facultatea de Informatică din Iaşi) care solicită interzicerea angajării studenţilor de către companii, ca o politică naţională. Până când ministerele şi guvernul vor lua în discuţie această temă, măcar ca dezbatere, facultăţile luptă cum pot şi solicită prezenţa obligatorie la cursuri şi seminarii şi pentru a nu le da posibilitatea să meargă la job.
Pe de altă parte, economia românească are acum nevoie de studenţi care să lucreze încă din timpul facultăţii: în primul rând pentru că există cerere solidă, în al doilea rând pentru că România are nevoie să ardă etapele şi în al treilea rând pentru a obţine experienţă şi know-how de la companii, în special de la multinaţionale.
