Premium
O serie de locuri emblematice ale Jocurilor Olimpice de la Paris din 1924 au fost redenumite de-a lungul anilor după legendele sportului francez: Yves du Manoir, Georges Vallerey, Jacques Anquetil, potrivit news.ro
Un secol mai târziu, cu patru luni înainte de Jocurile din 2024, aceste locuri ale memoriei intenţionează să poarte moştenirea lor olimpică, potrivit AFP.
Stadionul Yves-du-Manoir
Pe malul A86, pe Colombes, în departamentul Hauts-de-Seine, se ascunde un monument al sportului francez: stadionul departamental Yves-du-Manoir, epicentrul ultimelor Jocuri de la Paris.
În această vară, turneul olimpic de hochei va avea loc în imensa arenă, care a fost reamenajată şi care va deveni singurul loc care va găzdui pentru a doua oară evenimente olimpice, la 100 de ani distanţă.
Fost hipodrom şi folosit şi ca teren de joacă pentru sporturile de amatori, complexul a fost desemnat drept inima care bate şi satul olimpic al Jocurilor din 1924.
Racing Club de France, care a închiriat terenul, s-a oferit să "construiască pe acest amplasament un stadion olimpic de 60.000 de locuri, urmând ca încasările viitoarelor Jocuri Olimpice să fie rambursate după eveniment", explică istoricul Michaël Delépine, care a scris o carte despre stadionul din Colombes ("Le Bel Endormi", publicat la editura Atlande).
Tot ce a mai rămas din stadionul original, scena duelului epic dintre sprinterii britanici Harold Abrahams şi Eric Liddell - imortalizat în filmul multi-oscarizat "Chariots of Fire", pe muzica lui Vangelis - şi a triumfului la săritura în lungime al lui DeHart Hubbard, primul atlet american de culoare care a câştigat o medalie olimpică, este tribuna de 6.000 de locuri.
Pentru Jocurile Olimpice din 2024, aceasta va fi completată de tribune temporare. De asemenea, au fost construite două terenuri de hochei sintetice iluminate, unul dintre ele având o tribună modernă de 1.000 de locuri.
Proiectul de renovare, care a fost finalizat în decembrie şi inaugurat în martie, a costat 101 milioane de euro, din care puţin peste 90 de milioane de euro au fost finanţate de departamentul Hauts-de-Seine, autoritatea locală care deţine situl.
Stadionul, numit după un jucător de rugby de la Racing, care a murit în 1928 la comenzile avionului său, a cunoscut momente glorioase din 1924 încoace: o finală a Cupei Mondiale de fotbal în 1938, câştigată de Italia, 42 de finale ale Cupei Franţei, zeci de meciuri pentru Les Bleus, inclusiv un meci Franţa-Brazilia în 1963, cu un hat-trick al lui Pelé, meciuri de box etc.
Deschiderea în 1972 a noului Parc des Princes, care găzduieşte PSG, a însemnat că Yves-du-Manoir a fost retrogradat pe locul al doilea, deoarece era considerat prea departe de centrul capitalei.
Stadionul Colombes şi-a continuat viaţa sportivă găzduind evenimente de mai mică anvergură: evenimente pentru tineret, echipe Racing, în special Racing Club de France Rugby în anii 1980 şi Racing 92 până în 2017", explică Michaël Delépine.
La începutul mileniului, situl a fost vândut departamentului. Acesta a fost evidenţiat în candidaturile pentru Paris 2012 şi Paris 2024.
După Jocurile Olimpice, Yves-du-Manoir va găzdui sediul federaţiei franceze de hochei. Terenurile de fotbal şi de rugby şi pistele de atletism vor fi rezervate şcolilor şi asociaţiilor.
"Este extrem de emoţionant să ne gândim că acest loc, care a găzduit sportivi în urmă cu zeci de ani, ar putea să le fie casă şi în deceniile următoare", spune Michaël Delépine.
Piscina Georges-Vallerey
Inelele olimpice de pe faţada bazinului de înot Georges-Vallerey de la Porte des Lilas, în arondismentul 20, amintesc de trecutul său ilustru.
În turele acestui complex acvatic, cunoscut pe atunci sub numele de bazinul Tourelles, americanul Johnny Weissmuller, care l-a interpretat pe Tarzan pe marele ecran, a câştigat trei titluri olimpice la înot şi o medalie de bronz la polo pe apă în 1924.
Redenumit Georges-Vallerey, în onoarea unui înotător francez care a câştigat o medalie la Jocurile de la Londra din 1948, stadionul a găzduit sediul Federaţiei Franceze de Nataţie şi a găzduit numeroase competiţii naţionale şi internaţionale în bazinul său de 50 de metri.
La mijlocul anilor 1980, a fost supus unei renovări majore de către Roger Taillibert, arhitectul modernului Parc des Princes.
Un nou proiect, care a început în vara anului 2022, a fost lansat în vederea Jocurilor Olimpice din 2024. În timpul Jocurilor, bazinul va fi folosit ca loc de antrenament pentru înot, înot în ape deschise şi triatlon.
Lucrările au constat în renovarea acoperişului retractabil. Cadrul a fost înlocuit cu lemn provenit din păduri eco-certificate şi au fost instalate panouri din policarbonat.
De asemenea, au fost modernizate sistemele de ventilaţie şi filtrare ale complexului şi zonele de primire a utilizatorilor (vestiare, spaţii pentru scoaterea bocancilor).
"Am profitat de acest lucru pentru a aduce instalaţiile la standarde, astfel încât acestea să poată rezista în următorii 30-40 de ani fără a fi nevoie de o nouă renovare", explică Nessrine Acherar, şefa serviciilor tehnice pentru piscinele din Paris.
Costul total al proiectului: 13 milioane de euro.
Bazinul va fi din nou deschis publicului larg în primăvară, iar după Jocurile Olimpice va fi deschis permanent.
Velodromul Jacques-Anquetil
Înainte de emblematicul final al Turului Franţei de pe Champs-Elysées, traseul plutonului se încheia la velodromul Cipale (redenumit Jacques-Anquetil în 1987).
Pe această pistă de beton armat de 500 de metri, amplasată în Bois de Vincennes, "Canibalul" Eddy Merckx şi-a sărbătorit cele cinci triumfuri în clasamentul general între 1969 şi 1974.
Construcţia locului datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea. În 1924, a fost locul de desfăşurare a probelor olimpice de ciclism pe pistă, în cadrul cărora Franţa a obţinut mai multe medalii.
Arena municipală, identificabilă prin tribunele cu grinzi de oţel proiectate de Gustave Eiffel, velodromul de la Vincennes este în prezent un templu al cicliştilor amatori.
În fiecare sâmbătă dimineaţa, din martie până în octombrie, acesta găzduieşte turnee organizate de Vélo Club des vétérans parisiens (VCVP).
VCVP numără printre membrii săi o galerie de personaje pitoreşti, precum Pierre Douglas, un octogenar elegant şi o memorie vie a Grande Boucle, sau negustorul de pietre preţioase şi romancierul Jacques David.
Velodromul, a cărui peluză centrală este folosită ca teren de rugby de către Paris Université Club (PUC), a fost renovat între 2012 şi 2015. Pentru a menţine locul de desfăşurare, VCVP încearcă să atragă un public mai tânăr.
"Dacă oamenii au curajul să se trezească la 8.30 dimineaţa, este un succes!", promite Jean Delahousse.
Situri distruse sau reamenajate
Mai multe situri de la Jocurile Olimpice din 1924 au fost demolate.
Este cazul Vélodrome d'Hiver, celebru pentru racolarea din iulie 1942, în timpul căreia peste 13.000 de evrei au fost arestaţi de poliţia franceză şi deportaţi.
Stadionul Bergeyre, în apropiere de Buttes-Chaumont, unde au avut loc meciurile de fotbal olimpice, a fost de asemenea distrus.
Alte situri au fost reamenajate, cum ar fi stadionul Pershing din estul Bois de Vincennes, care a devenit un complex multi-sportiv în anii 1960, şi terenul de pelotă bască de pe malul Senei, în arondismentul 16, în apropierea căruia a fost construită o sală dedicată acestui sport în 1988.
