Premium
În REVISTA PRESEI de astăzi, stiripesurse.ro vă propune o dezvăluire din cotidianul Libertatea pe tema posibilității reintroducerii de către autoritățile din Canada a sistemului de vize pentru cetățenii români.
Libertatea:
În primele două luni după ridicarea vizelor, 415 români au cerut azil în Canada, potrivit unui răspuns oferit de Ministerul Imigrației, la o solicitare a cotidianului Libertatea. Spre comparație, pe toată durata anului 2016 au doar 120 de astfel de solicitări.
Există un astfel de precedent în cazul Cehiei. În 2009, guvernul Canadei a reintrodus sistemul de vize pentru cetățenii cehi, din cauza unui număr mare de cereri de azil formulate de persoane de etnie romă.
Procesarea unei solicitări de azil durează câteva luni, timp în care solicitanții beneficiază de sistemul social canadian. Cu alte cuvinte, Ottawa cheltuiește bani din bugetul public pentru fiecare persoană care cere azil.
Ministerul român al Afacerilor Externe spune că tendința care apare acum în cazul României a existat și în cazul altor state UE în primele luni după liberalizarea regimului de vize cu Canada. (Mai multe detalii AICI)Ziarul Financiar:
Piaţa muncii se confruntă cu o nouă criză, exact ca în urmă cu un deceniu: companiile trebuie să angajeze oameni pentru că au de făcut investiţii, dar nu prea au de unde. Deficitul actual este estimat la 600.000 de persoane.
Aproape toţi directorii de HR sau cel puţin cei din oraşele mari ar angaja pe oricine, numai să vină fie la interviu, fie la muncă.
Corina Diaconu de la ABC Human Capital spune că în acest moment angajaţii cu ceva experienţă au pe masă două-trei-patru oferte, plus contraoferta actualului angajator.
Dincolo de numele companiei care îţi face noua ofertă, dincolo de cum arată birourile, dincolo de colectiv sau şef, în final tot se va ajunge la bani, iar în cele mai multe cazuri cel care dă cel mai mult reuşeşte să-şi acopere o poziţie în organigramă. Asta până când angajatul, un răsfăţat al actualelor vremuri, va primi următoarea ofertă.
Pe lângă faptul că fluctuaţia de personal este mare, nu se găsesc nici suficienţi candidaţi dintre care să alegi.
Cei care sunt buni, sau mai buni, sunt vânaţi nonstop de concurenţă, de firmele de recrutare, iar ceilalţi caută continuu contraoferte.
Sunt companii, este adevărat că încă nu multe, care renunţă la investiţii pentru că nu găsesc oameni. Bineînţeles că aici vorbim de sute sau mii de angajaţi, nu de zeci sau cazuri punctuale într-o organigramă, pentru că aceste poziţii pot fi acoperite mai uşor.
Astfel de situaţii devin din ce în ce mai multe în Europa Centrală şi de Est, având în vedere că aproape toate ţările foste comuniste din Uniunea Europeană se confruntă cu o lipsă de personal, după ce cetăţenii lor au plecat să lucreze în Germania, Italia, Spania, Marea Britanie etc. (Mai multe detalii AICI)
contributors.ro:
Primul tur al alegerilor prezidențiale din Rusia pare să nu prezinte niciun interes, iar explicațiile sunt multe. Nimeni nu se așteaptă la vreo surpriză după ce Vladimir Putin a anunțat că dorește să candideze pentru al 4-lea mandat, majoritatea sondajelor îl arată pe Putin un câștigător detașat al alegerilor, cu 60-70% din voturi în favoarea sa.
Există speculații referitoare la veridicitatea acestor alegeri: oare Rusia doar dorește să păstreze aparențele unei democrații? Sunt candidații la alegeri susținuți de Kremlin să participe pentru a oferi o „cursă prezidențială”? Sunt aceste alegeri doar o punere în scenă a unei piese al cărei final îl cunoaștem în prealabil, însă pe care o urmărim în speranța că vom întrezări un element de noutate?
În teorie, partidele care fac parte din Parlamentul Rusiei (Duma) își pot desemna candidații fără a fi nevoie de semnături. 3 dintre acestea și-au declarat susținerea pentru Vladimir Putin: Rodina (Patria), Platforma Civică și O Rusia Dreaptă. Membrii partidelor care nu au locuri în Duma trebuie să strângă 105.000 de semnături pentru a putea candida, în timp ce candidații independenți au nevoie de 315.000 de semnături dar și de susținerea a minimum 500 de activiști.
Însă încă de la începutul campaniei s-au ridicat semne de întrebare referitor la libertatea procesului de vot și asupra principiului pluralismului politic, candidatul opoziției Alexei Navalny aflându-se în mijlocul unui scandal care s-a sondat la final cu interzicerea participării lui în cursa electorală. (Mai multe detalii AICI)
Adevarul:
Duminică, 18 martie, în ziua în care se împlinesc 4 ani de la anexarea Crimeei la Rusia, Vladimir Putin candidează pentru a-şi adjudeca fără emoţii cel de-al patrulea mandate de preşedinte al Federaţiei Ruse. Putin se află deja la conducerea statului rus de 18 ani, cu un intermezzo de 4 ani ca premier, în timpul lui Dmitri Medvedev.
A făcut deja două mandate de 4 ani ca Preşedinte, unul de 4 ani ca premier (timp în care a invadat Georgia, în august 2008, în timpul deschiderii Jocurilor Olimpice de la Beijing) şi unul de 6 ani ca preşedinte după modificarea Constituţiei. El se pregăteşte de un nou mandat de 6 ani.
Vladimir Putin nu are contracandidaţi reali, nici măcar formali. A avut grijă să interzică o candidatură care ar mai fi agitat lucrurile, pentru că mai construia o miză, pe cea a oponentului anti-corupţie Alexei Navalnâi, care a fost înlocuit de steaua mondenă Xenia Sobceak, fica fostului primar al Sankt Petersburgului şi binefăcător al lui Putin, o apariţie feminine dar fără posibilitatea de a atrage voturi. Nu se pune, deci, problema învingătorului, ci doar problema prezenţei la vot, într-o lume plictisită, pe care specialiştii lui Putin încearcă să o aducă la vot absenţii de serviciu, bărbaţii până în 35 de ani, cu clipuri cu femei decoltate dansând pe urne. Totuşi ordinele verticalei puterii par să fi făcut minuni, şi se aşteaptă raportarea unei prezenţe suficiente la vot pentru a nu periclita legitimitatea liderului.
Dar ce Rusie va conduce Vladimir Putin în următorii ani? Una serioasă, puternică, bogată, creativă, cu o industrie militară revigorată şi adusă tehnic la zi, cu o demografie înfloritoare şi forţă internă? Sau o Rusie slabă, golită de resursele aruncate pe proiecte politice şi aventuri militariste, cu o spoială de reconstrucţie armată, făcută pe seama veniturilor populaţiei, cu ambiţii de superputere şi resurse de nivelul Olandei, cu o demografie în prăbuşire? Analizele experţilor şi datele sunt împărţite în ambele tabere. (Mai multe detalii AICI)
