În mai puțin de o lună vom asista la una dintre cele mai încrâncenate bătălii politice în interiorul unui partid din România din ultimii 10 ani. Pe 25 septembrie 2021 liberalii vor trebui să aleagă între actualul președinte Ludovic Orban și actualul prim-ministru Florin Cîțu. Campania electorală a început cu mult înainte de termen cauzând multe deservicii partidului aflat astăzi la guvernare. În acest moment se pare că știm, în mare, profilul susținătorului ambilor candidați.
Florin Cîțu s-a erijat încă din primul moment în „câștigătorul absolut”. Sloganul campaniei, „#echipa câștigătoare”, afirmația de acum câteva luni de la tribuna Parlamentului prin care susținea că alegerile au fost „tranșate” și susținerea publică covârșitoare din partea unor lideri locali cu foarte mare notorietate, sunt semnalele că premierul în funcție a mizat pe atragerea voturilor în forță, ca un bulgăre de zăpadă care, odată rostogolit la vale, cuprinde tot în jurul unui nucleu, devenind din ce în ce mai mare. Acest lucru a funcționat la început, reușind într-un timp relativ scurt să încline balanța liderilor organizațiilor care și-au exprimat public susținerea față de unui dintre candidați.
Această înclinare a balanței nu s-a produs natural, iar membrii partidului au realizat imediat că metodele folosite de echipa Cîțu nu sunt printre cele mai ortodoxe, mai ales după ce în spațiul public a apărut mesajul că liderii PNL sunt amenințați cu dosare pentru a sări în tabăra premierului.
De cealaltă parte, Ludovic Orban și-a bazat întreaga campanie pe ideea omului dintre oameni. Sloganul „Loial Oamenilor” scoate în evidență tocmai apropierea liderului PNL față de membrii de la baza partidului, insistând pe mesajul că fiecare membru contează. Recent, Ludovic Orban, într-un discurs prin care își prezenta moțiunea, le spunea membrilor că PNL nu trebuie divizat între vedete și oameni de rând, explicându-le că fiecare membru al partidului este special în felul său.
Deși pare clișeic, mesajul lui Orban prinde foarte bine pentru că de 30 de ani face același lucru, reușind în fond să devină un om al oamenilor. Cunoaște foarte bine partidul, știe nevoile primarilor, iar prin acestea poate stabili foarte ușor o relație aproape personală cu fiecare dintre cei 5000 de delegați care vor stabili cine va fi noul președinte PNL.
Falia vedete vs. oameni de rând este vizibilă astăzi în PNL. Aroganța echipei Cîțu se reflectă în acțiunile prin care aceștia încearcă să îi convingă pe membrii partidului să îi voteze. Pe de o parte presiunile cu dosare, prin care liderilor locali precum Eugen Pîrvulescu de la Teleorman, Liviu Voiculescu de la Olt, Costel Șoptică de la Botoșani, Mircea Fechet de la Bacău ș.a.m.d., li s-a schimbat brusc opțiunea politică și pe de altă parte șantajul guvernamental prin care echipa Cîțu amenință primarii folosindu-se de puterea distribuirii fondurilor la nivel local.
Până acum 2 săptămâni, înainte să apară scandalul dosarului penal al lui Flori Cîțu pentru conducerea unui autovehicul în stare de ebrietate și înainte de scandalul numirii lui Dan Vîlceanu, exista o oarecare efervescență în echipa premierului. Numărul susținătorilor creștea rapid, iar entuziasmul era mare.
Astăzi observăm cum liniștea s-a așternut peste întreaga bătălie din PNL. Explicația ar fi una relativ simplă și ne duce cu gândul că Ludovic Orban și-a asigurat al doilea mandat de președinte al PNL.
Aroganța și stângăciile premierului, numirea lui Vîlceanu, scăderea drastică în sondaje a PNL au produs foarte multe nemulțumiri în interiorul partidului. Primarii și liderii locali sunt conștienți că dacă lucrurile nu se îmbunătățesc aceștia vor fi supuși oprobiului public și nu vor mai putea spera la încă un mandat. În același timp aceștia nu își pot exprima nemulțumirile atâta timp cât pâinea și cuțitul sunt în mâinile celui pe care pe care vor să îl critice. În plus, frica acerbă față de dosarele penale promise, îi determină și mai mult să asiste pasiv până la momentul votului.
Elisabeth Noelle-Neumann teoretiza conceptul de „spirala tăcerii” în anul 1974 drept presiunea crescândă pe care o resimt oamenii care-i determină să-și ascundă punctele de vedere atunci când sunt în minoritate, temându-se de izolare socială. Acest concept s-a aplicat foarte bine și la alegerile dintre Jimmy Carter si Ronald Reagan, dar, spun specialiștii, și în cazul recent al alegerilor dintre Joe Biden și Donald Trump. Iar acest concept se aplică astăzi și în cazul alegerilor din PNL, doar că teama de izolare socială se transpune în teama de opresiune politică.
Înconjurat de lideri de carton care, mulți dintre ei, nu controlează nici măcar birourile politice județene, Florin Cîțu scapă din vedere că membrii de la baza PNL nu îl vor. Iar acest lucru se reflectă în gesturile simple precum durata aplauzelor unei săli după un discurs. Mai mulți liberali cu care am discutat ne-au spus că oamenii vin, ascultă de voie sau de nevoie discursul premierului, iar mai apoi pleacă fără să aibă nicio reacție. Acest lucru scoate în evidență exact spirala tăcerii care astăzi în PNL și-a atins apogeul. De aceea s-a așternut și liniștea în tabăra Cîțu pentru că acești lideri care au făcut paravan în jurul lui Florin Cîțu au realizat că pariul lor a fost pus pe un om care nu se integrează absolut deloc în imaginea actuală a PNL.
Ce se va întâmpla în fond la congres? Cel mai probabil că delegații vor susține că îl vor vota pe Cîțu, dar aceștia vor pune, în liniște, ștampila pe Ludovic Orban. Astfel, vedem astăzi cum Ludovic Orban se îndreaptă pas cu pas către victorie.
Comentează