Un comportament neobișnuit și tulburător a fost documentat de cercetători pe o insulă izolată din Panama, unde mai mulți masculi tineri de maimuțe capucin au fost surprinși răpind pui de maimuță urlătoare, o specie aflată pe cale de dispariție.
Conform CNN, totul a început când ecologista comportamentală Zoë Goldsborough, folosind camere-capcană pe insula Jicarón, a observat o imagine ciudată: o maimuță capucin cu fața albă purta în spate ceea ce părea, inițial, a fi un pui din propria specie. O analiză mai atentă a dezvăluit însă că era vorba despre un pui de maimuță urlătoare, o altă specie.
În următoarele luni, cercetătorii au identificat cel puțin 11 cazuri de răpiri, comise de patru masculi tineri de capucin, inclusiv unul supranumit „Joker”. Ce este și mai bizar: capucinii nu ofereau nicio formă de îngrijire puilor răpiți, nu îi hrăneau, nu se jucau cu ei, nu prezentau agresivitate, ci doar îi cărau în spate până ce aceștia mureau de foame.
Cercetătorii de la Institutul Max Planck, Universitatea din Konstanz și Institutul Smithsonian de Cercetări Tropicale suspectează că acest comportament nu este motivat de prădare, ci ar putea fi o „modă culturală” apărută într-un mediu lipsit de prădători și cu puțini stimuli.
„Capucinii sunt animale curioase și exploratorii haosului”, a declarat ecologul comportamental Brendan Barrett. „Într-un mediu ca cel de pe Jicarón, fără amenințări și cu resurse stabile, acești tineri masculi ar putea răpi pui doar din plictiseală sau dintr-un impuls arbitrar.”
Un risc major pentru o specie vulnerabilă
Problema este gravă: puii de maimuță urlătoare aparțin unei subspecii rare și vulnerabile, Alouatta palliata coibensis, și se nasc doar o dată la doi ani. Răpirile repetate ar putea pune în pericol viitorul acestei populații izolate.
„La început am crezut că este vorba despre un caz izolat de adopție”, spune Goldsborough. „Dar realitatea este că acești capucini nu acționează cu intenții maternale. Este un comportament fără beneficiu aparent, dar cu consecințe reale.”
Studiul ridică întrebări importante despre comportamentul cultural în rândul animalelor și despre influența plictiselii asupra inovației sau cruzimii. Capucinii de pe Jicarón sunt cunoscuți și pentru alte comportamente „culturale”, precum folosirea uneltelor pentru a sparge nuci — dar și pentru o lipsă de inhibiții în interacțiunile cu alte specii.
„Este ca o oglindă care reflectă propria noastră natură”, spune Barrett. „Și noi, oamenii, avem tradiții arbitrare care dăunează altor specii — nu din nevoie, ci din lipsă de sens.”
Cercetătorii speră ca acest comportament să dispară spontan, așa cum au apărut alte „mode” în rândul primatelor. Până atunci, maimuțele urlătoare sunt victimele unui mister evolutiv care pune în lumină nu doar natura lor, ci și a noastră.
Comentează