Săptămâna aceasta s-au întâmplat simultan două evenimente cu au potențial să zguduie imaginea lui Donald Trump de om onest care a venit să curețe mlaștina coruptă din Washington DC. Pe de o parte Paul Manafort fostul său șef de campanie a fost condamnat pentru opt capete de acuzare incluzând fraudă bancară, evaziune fiscală și ascunderea unor conturi. Pe de altă parte, Michael Cohen, fostul său avocat, a pledat vinovat pentru opt capete de acuzare incluzând încălcarea legilor de finanțare a campaniilor. Cine sunt aceștia și care este legătura lor cu Donald Trump?
Manafort
Paul Manafort este un vechi operator politic republican care a intrat în consultanța de nivel înalt lucrând pentru Ronald Reagan și George Bush. Simțind că banii vin din altă parte, el s-a reprofilat punând accent pe lobby pentru marile companii. Astfel, o parte a operațiunilor sale ducea la alegerea unor oficiali republicani în timp ce cealaltă parte făcea apoi lobby către aceștia în folosul marilor corporații. Un lung articol din revista The Atlantic sugerează că Manafort este chiar creatorul „mlaștinii din Washington” contra căreia Trump a declarat că luptă. Venit într-un oraș în care încă mai erau respectate anumite tabuuri, Manafort a șocat prin lipsa lui de scrupule în ceea ce privește clienți pe care îi alegea și operațiunile pe care le făcea.
De aici, Manafort a evoluat natural înspre a susține interesele unor guverna străine care doreau acces la banii Washington-ului, banii cheltuiți prin politica lui Reagan de a escalada ostilitatea cu Uniunea Sovietică la un nivel pe care aceasta din urmă să nu poată să îl susțină economic. Apoi, a fost implicat în comerțul cu arme. Mai departe, a devenit vreme de un deceniu principalul sfătuitor politic al președintelui pro-rus Ianukovici fiind implicat în afaceri și operațiuni care a adus la inculparea sa în lipsă în Ucraina.
Când, aflat într-un moment mai puțin fericit al carierei sale, a voluntariat să lucreze în campania lui Trump pentru a își recăpăta influența de altădată, chiar și vechii săi colaboratori și prieteni l-au sfătuit să stea deoparte. Fără să știe toate detaliile afacerilor sale, aceștia nu credeau că Manafort poate să stea într-un post cu asemenea vizibilitate fără ca presa să găsească în trecutul său momente compromițătoare.
Ghinionul lui Manafort a fost tot pe filiera rusă. Când Donald Trump a fost acuzat de coordonare cu Federația Rusă în vederea compromiterii lui Hillary Clinton, toată lumea relevantă s-a gândit în mod spontan la Manafort, omul perfect pentru a intermedia asemenea afaceri. Implicarea lui nu a fost, încă, dovedită. Dar, între timp, procurorii au găsit suficiente alte fapte ca să asigure o condamnare. În plus, este perfect posibil ca procurorul Robert Muller să nu fi folosit încă toate informațiile pe care le are. Muller are o situație complicată în această investigație. Pe de o parte, ținta finală a investigației sale este în mod natural președintele Trump. Pe de altă parte, ca președinte, dl Trump are puterea atât de a se grația singur cât și de a concedia pe Muller. De aceea, acesta din urmă își calibrează cu grijă mutările și nu va acționa decât în momentul și modalitatea care îi permit să ocolească orice contramăsuri din partea președintelui.
Cohen
Probleme chiar mai urgente ar putea crea președintelui american însuși fostul său avocat Michael Cohen. Acesta a pledat vinovat pentru cinci acuzații care implică violarea legilor de finanțare a campaniilor electorale.
Cohen a acționat ca avocat personal al lui Donald Trump și „fixer” (rezolvator de probleme) al acestuia. Specializarea sa nu a fost atât să apere în fața tribunalelor interesele clientului cât să se asigure că, prin diverse metode, inclusiv plata de bani, aceste probleme nu ajung niciodată în fața legii.
În această calitate, el a recunoscut că a facilitat plăți către modelul porno Stormy Daniels și modelul Playboy Karen McDougal , cu care Trump a întreținut relații sexuale despre care acesta nu a dorit să se vorbească în timpul campaniei.
După cum s-a observat în presa americană, nu atât pledoaria lui Cohen este critică cât faptul că această pledoarie a fost acceptată de către un procuror din New York ca parte a unei înțelegeri prin care Cohen primește o pedeapsă mai mică. Altfel spus, acel procuror crede că aceste fapte există și că sunt ilegale. De aici încolo, după cum spune însuși avocatului Cohen, dacă un lucru este ilegal pentru Cohen, acesta este ilegal și pentru Trump. La proces a asistat și șeful procuraturii locale.
Am menționat că procurorul din cazul lui Cohen este din New York deoarece asta îl face mai puțin sensibil la puterea lui Trump decât Mueller.
În acest moment, Cohen nu a depus mărturie împotriva lui Trump în ceea ce privește legăturile sale cu Federația Rusă dar această posibilitate nu poate fi exclusă.
În fața acestor acuzații, apărătorii lui Trump încearcă, pe de o parte, să minimizeze gravitatea faptelor și, pe de altă parte, să sugereze că dacă au existat nereguli, acesta sunt tipice oricărei campanii electorale.
Dar problema lui Trump, speră adversarii, ar putea fi prea adâncă pentru a fi uitată de electorat cu ușurință. Alegătorii au știut, sau cel puțin au putut bănui, că Trump a fost de a lungul vieții sale implicat în afaceri mai mult sau mai puțin dubioase. Dar au reținut asta ca un avantaj mai degrabă decât un dezavantaj. Trump, gândeau ei, poate folosi aceste experiențe tocmai pentru a lupta împotriva corupției de la Washington. Dar această credință presupunea că, odată ajuns la putere, Dl Trump va înceta, în mod cumva magic, să urmărească interesele sale și se va dedica intereselor țării. (O narațiune asemănătoare sa auzit despre Traian Băsescu atunci când intelectuali de oarecare prestigiu căutau să justifice sprijinul pe care i-l oferă. Atât cooperarea cu rușii (dacă se va dovedi) cât și plata unor sume pentru acoperirea unui scandal sexual nu sunt făcute de către omul de afaceri ci de către politicianul Trump. Asta ne sugerează că, în acest moment, președintele nu mai oferă nici măcar aparența unei garanții că va pune interesele țării în fața intereselor sale.
Vor îmbrățișa alegătorii republicani această viziune, schimbând opțiunea de vot sau măcar stând acasă? Vom vedea curând, la alegerile interimare care au loc chiar toamna aceasta.
Comentează